Merită să rămâi drept?

Suntem de mici educați cu principiul recompensei (sau al pedepsei). Pentru a face bine ni se promite o răsplătire pozitivă sau ni se promite binele în schimbul unei bune purtări. Până la un punct e normal, însă sunt momente în viață când trebuie să depășim acest gen de feedback și să ne păstrăm principiile, să facem binele chiar dacă…

Personajul biblic Iov e unul care, probabil, nu poate fi egalat de alți oameni în ce privește respectarea integrității. Cu toate acestea, pentru o perioadă, el a suferit cumplit, așa încât cei care priveau la el puteau să se întrebe: ”Merită să te porți cu integritate și să ai parte de o asemenea soartă”? Da, exemplul lui Iov, cel puțin pentru o vreme și pentru contemporanii lui, era unul care ar fi descurajat purtarea dreaptă. Condiția în care Ion a ajuns era una de plâns, una jalnică, strigătoare la cer. Cum să rămâi drept, cum să trăiești în curăție de inimă dacă riști să ajungi în așa situație? Descurajant!

Conștient de această posibilă alunecare Iov remarcă: ”Cei drepți sunt înmărmuriți când văd aceasta; cel nevinovat se ridică împotriva celui lipsit de evlavie. Totuși, cel drept se ține de calea lui și cel cu mâinile curate va fi și mai tare”. (NTR – Iov 17:8-9). El crede și afirmă că omul drept va rămâne credincios principiilor sale chiar văzând că uneori dreptatea nu este răsplătită după regula ”binecuvântării celor care se poartă după dreptate”. Cel drept rămâne așa din principiu, nu doar pentru ”răsplată”, pentru câștig, pentru o viață prosperă și liniștită!

Trăim dealtfel o perioadă când dreptatea, loialitatea, transparența, modestia, munca, evaluarea cinstită nu sunt încurajate, apreciate, nu conduc de multe ori la un feedback pozitiv. Ba chiar, realizezi că cine încearcă să le adopte are mai degrabă de suferit. Dacă ești fairplay riști să pierzi meciul și ești fluierat de spectatori. Dacă nu copii ți-o iau alții înainte. Dacă respecți anumite principii ești marginalizat. Ba chiar ai impresia că nici cerul nu e atent la strădania ta de a fi curat… Ce vom face noi? Ne adaptăm cerințelor pentru a ”reuși” sau căutăm principial o trăire după dreptate?