Sucevița – mănăstirea verde

Fiecare din mănăstirile Bucovinene are pe fundalul picturilor exterioare o culoare predominantă, de fond. Sucevița e recunoscută pentru culoare verde, culoare ce pare a fi inspirată de la dealurile cu pășuni sau păduri ce o înconjoară. Pe timpul verii, această vale ce adăpostește satul, acum stațiune turistică, în care se încadrează atât de bine mănăstirea, poate fi admirată de pe ambele direcții: fie de pe Dealul Neagu (versantul nordic), fie de pe Furcoi (vesrsantul sudic). Pentru cine dorește, se pot face câteva drumeții deosebite prin pădure cu ”finish-ul” în aceste puncte de belvedere, ori, pentru cei mai puțin dispuși la efort, se poate face urcarea direct de lângă mănăstire.

IMG_2024 Citește în continuare „Sucevița – mănăstirea verde”

Muntele – greșeli frecvente de abordare și corectarea lor

Din mulțimea traseelor pe care le-am făcut în grupuri mici sau mari am sesizat următoarele greșeli frecvente:
1. Lipsa pregătirii fizice și psihice;
2. Necunoașterea traseului, marcajelor (cunoașterea traseului te ajută să îl abordezi corect și eficient);
3. Gestionarea greșită a resurselor (apă, hrană, energie, suport psihic) cel mai des prin epuizarea mult prea rapidă a acestora.
4. Părăsirea grupului prin accelerare, încetinire exagerată, ieșire de pe potecă. Citește în continuare „Muntele – greșeli frecvente de abordare și corectarea lor”

Poteci

Pădurea te împiedică să vezi departe, însă ea te obligă să privești mai aproape, să te concentrezi asupra imediatei proximități și să tânjești, să aștepți ”departele”. Traseul prin pădure e, în definitiv, un act de credință…

Pe creastă, traseul devine glorios, deschis, larg, în contact cu cerul, dar în același timp este și primejdios. Ajuns aici, înseamnă că frica și oboseala sunt depășite, iar tu te bucuri de o poziție privilegiată,  singuratică și aerisită. Aici prinzi din gustul libertății!

img_6025
Creasta masivului Toroiaga (Munții Maramureș) – Culmea Fântâna

Ceahlău – un munte, o poveste

Doar un scurt episod al unei frumoase experiențe trăită în această vară, alături de Neli, pe câte meleaguri… Una din cele mai valoroase ”acumulări” pe care o poate dobândi omul este călătoria. Privești și înveți: să taci, să cânți, să luminezi, să parfumezi, să răsai, să fii tare, să susții, să relfecți și să reflectezi. Înveți că nu ești singurul, nici cel mai tare, nici cel mai slab, nici cel mai important, nici cel mai uitat, nici cel mai curat, nici cel mai pătat… Ești tu, în fața ta, a cerului și abia apoi în fața celor care te știu.

 

Pășuni bune

Nu mă tem… Tu mă duci la pășuni verzi, proaspete, sănătoase și la izvoare necontaminate, oxigenate, dătătoare de viață. Sunt la adăpost în staulul tău, și tot cu Tine ajung pe culmile cele mai înalte. Ma bucur cu Tine și sunt plin de admirație când privesc măreția Ta în tot ce ai întocmit.

 

Foto: Ciprian Ș. 

 

Limita

IMG_6791

Suntem parte a unui întreg, iar limitele noastre ne ”identifică”, ne dau o personalitate irepetabilă. Tot ce atingem seamănă cu noi, iar noi semănăm cu tot ce ne-a atins.

Gardurile sunt bune, ele îți asigură o identitate, însă nu trebuie făcute prea înalte. Frica, egoismul, invidia sunt cauze ale ridicării și fortificării lor. Liniștea, simplitatea, curăția, onestitatea vor menține mereu limite rezonabile, cu frumusețea posibilității schimbului reciproc.

Foto: Ciprian S.

Toroiaga – panorama 360

Mi-am propus, fără prea mult gând, sa realizez pe fiecare munte pe care ajung câte o panorama video, pentru a surprinde o imagine de ansamblu a locului, încercând astfel să aduc vizitatorul blog-ului cât mai aproape de realitate percepută acolo. De data acesta, Toroiaga, din munții Maramureșului.

Poteci însorite 🙂

Discuție între păsări

Noi vorbim mult…
Tot noi ascultăm puțin.

Pentru câteva momente de liniște e bine totuși să fugi într-un cadru natural, de preferat în zonă împădurită, departe de orice sunet antropic și să te uiți acolo. Nu îți rămâne decât să asculți păsările cum povestesc între ele, vântul care se plimbă prin pletele arborilor și gândul care, parcă în sfârșit se plimbă(până atunci a tot alergat). Am ales două scurte înregistrări făcute în pădurile Obcinei Mari. Enjoy!

Citește în continuare „Discuție între păsări”