La închinare pe….munte

În biserica noastră, cei care aleg să meargă la munte, sau oriunde la plimbare în cadru IMG_1266natural sunt puși de multe ori într-o lumină întunecată a judecații grăbite și nemiluite, mai ales dacă o fac duminică(la cei mai mulți fiind și singura zi liberă). Asta deși, numai la ultima slujbă la care am participat, cel puțin 4 imnuri vorbeau despre cât de minunat vorbește creația despre Dumnezeu, și cum ea, reușește să fie un martor iscusit a Celui ce a zidit-o prin cuvânt. Natura este deci o exprimare a gândurilor lui Dumnezeu.Și muntele, și izvorul, și cerul, și ploaia, și brazii sunt membrii ai unui desăvârșit cor ce înalță imnuri Creatorului. De aceea aleg să merg la templu pe munte. E locul unde se vorbește atât de mult în tăcere. E locul unde se cântă atât de frumos cu instrumente vii și sincere. E locul în care te minunezi de mărimea Lui și de ”puricimea” ta. E locul unde aproape că te temi să deschizi gura, și totuși te trezești cântând fără reținere. E locul în care nu poți să te așezi pe ultima bancă, pentru că totdeauna ai sentimentul că ești în mijlocul altarului. E locul în care sistemul sonor nu dă greș, în care aerul este perfect reglat, în care nu te înghesuie nimeni pe bancă, în care singurul judecător este cugetul tău, în care nu contează ce firmă scrie pe costumul tău atât timp cât rezistă la ploaie și vânt. E locul în care rugăciunea o începi când vrei tu, și o închei la fel, prin liberă alegere, deși, dacă mă gândesc bine, e greu să faci diferența dintre momentele când ești în rugăciune și când nu. E locul în care nu predică nimeni…toți ascultă.

Dovezi din Scriptura:

„Cerurile spun slava lui Dumnezeu, și întinderea lor vestește lucrarea mâinilor Lui. O zi istorisește alteia acest lucru, o noapte da de știre alteia despre El. Și aceasta, fără vorbe, fără cuvinte, al căror sunet sa fie auzit: dar răsunetul lor străbate tot pământul, și glasul lor merge pana la marginile lumii…”(Ps.19:1-4).

Când privesc cerurile – lucrarea mâinilor Tale – luna și stelele pe care le-ai făcut, îmi zic: Ce este omul, ca să Te gândești la el? (Ps.8:3-4)

”Lăudaţi pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul din înălţimea cerurilor, lăudaţi-L în locurile cele înalte!  Lăudaţi-L toţi îngerii Lui! Lăudaţi-L, toate oştirile Lui! Lăudaţi-L, soare şi lună, lăudaţi-L, toate stelele luminoase! Lăudaţi-L, cerurile cerurilor, şi voi, ape, cari sunteţi mai pe sus de ceruri! Să laude Numele Domnului, căci El a poruncit şi au fost făcute, le-a întărit pe veci de veci; le-a dat legi, şi nu le va călca. Lăudaţi pe Domnul de jos de pe pământ, balauri de mare, şi adâncuri toate; foc şi grindină, zăpadă şi ceaţă, vânturi năpraznice, cari împliniţi poruncile Lui, munţi şi dealuri toate, pomi roditori, şi cedri toţi, fiare şi vite toate, târâtoare şi păsări înaripate, împăraţi ai pământului şi popoare toate, voievozi şi toţi judecătorii pământului, tineri şi tinere, bătrâni şi copii! Să laude Numele Domnului! Căci numai Numele Lui este înălţat: măreţia Lui este mai pe sus de pământ şi ceruri.” (Ps.148)

”Veniţi să cântăm cu veselie Domnului, şi să strigăm de bucurie către Stânca mântuirii noastre. Să mergem înaintea Lui cu laude, să facem să răsune cântece în cinstea Lui! Căci Domnul este un Dumnezeu mare, este un Împărat mare mai presus de toţi dumnezeii. El ţine în mână adâncimile pământului, şi vârfurile munţilor sunt ale Lui. A Lui este marea, El a făcut-o, şi mâinile Lui au întocmi uscatul: veniţi să ne închinăm şi să ne smerim, să ne plecăm genunchiul înaintea Domnului, Făcătorului nostru!” (Ps.95)

”Domnul împărăţeşte: să se veselească pământul, şi să se bucure ostroavele cele multe! Norii şi negura îl înconjoară, dreptatea şi judecata sunt temelia scaunului Său de domnie. Înaintea Lui merge focul, şi arde dejur împrejur pe protivnicii Lui. Fulgerile Lui luminează lumea: pământul Îl vede şi se cutremură. Munţii se topesc ca ceara înaintea Domnului, înaintea Domnului întregului pământ. Cerurile vestesc dreptatea Lui, şi toate popoarele văd slava Lui.” (Ps.97)

Și lista versetelor poate continua cu multe, multe alte exemple.

P.S. Eu aș propune ca membrii bisericilor să fie încurajați să meargă la munte din când în când, pentru că cei mai mulți din cei care cântă cu atâta foc ”E-o minune când soarele apune”, au uitat de mult cum apune soarele. Suntem prea desprinși de elementele naturii pe care le elogiem în imnurile noastre.

IMG_4877

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s