Nebunia de a gândi cu mintea ta – Gabriel Liiceanu

„Va veni un moment când faptul de a avea propriul tău gând va fi amendat cu o cupă de otravă”.  (pag.59)
-Miezul tare al gândiri lui Socrate este deci că oamenii iau părelnicia lor drept adevăr. (pag.67)
În general, lucrurile se termină prost când gânditorii intră în conflict cu o religie sau o ideologie dominantă. (pag.70)
Nu cumva am obligația morală de a înțelege? Și-atunci, a nu gândi nu este cumva un păcat suveran?(pag.90) Citește în continuare „Nebunia de a gândi cu mintea ta – Gabriel Liiceanu”

Anunțuri

Tu și mulțimea

Comportamentul tău, și al meu, este unul mereu adaptat ”mulțimii”. Acest lucru este bun într-o măsură, și spun asta gândindu-mă la regulile scrise sau nescrise de conduită în spațiul public, de respect și atenție față de cei care ne înconjoară, de necesitatea ieșirii din propriul cort pentru a înțelege și ameliora situația în alte corturi.
Dar, cine ești tu dacă nu ar fi mulțimea? Cum te-ai comporta? Cum ți-ai exprima gândul(având în vedere că abia ieșit din mulțime poți considera că ai un gând propriu)? Citez pe G. Liiceanu, care la rândul lui citează pe Kierkegaard: Citește în continuare „Tu și mulțimea”

Slava, gloria, imaginea personală

Recent, fiind la masă cu un coleg și bun prieten, am povestit despre cât de multe lucruri se fac doar sub motorul acestei motivații: să vadă oamenii! Să vadă ce pot, să vadă cine sunt, să vadă și să admire de pe o poziție inferioară. În seara asta am răsfoit din nou cartea ”Despre Dumnezeu și Om” – Lev Tolstoi și citez: ”Grija pentru gloria lumească, pentru părerea oamenilor nu este una dintre slăbiciunile omenești, una dintre ispite, așa cum cred unii, nu, ea este ispita ispitelor. Pe ea se bazează aproape toate, dacă nu toate păcatele omenești: Citește în continuare „Slava, gloria, imaginea personală”

(2) Povestea rabinului Eisik din Cracovia – interpretare

În articolul precedent (https://cipriel.wordpress.com/2015/12/04/povestea-rabinului-eisik-din-cracovia/) vă propuneam o poveste, o pildă frumoasă găsită în cartea ”Parabolele lui Iisus” a dlui Andrei Pleșu. Acum voi împărtăși posibilele ”învățături” ale acesteia propuse de Pleșu și ceva personal:

”De cele mai multe ori, ceea ce cauţi e la îndemână, în lumea ta, în casa ta, în interiorul tău.

Pentru a găsi ceea ce cauţi, trebuie mai întâi să faci un lung ocol, să te întorci la tine de departe, să faci un drum. ,,Aproapele” se valorifică numai după o laborioasă experienţă a „departelui”. Citește în continuare „(2) Povestea rabinului Eisik din Cracovia – interpretare”

(1) Povestea rabinului Eisik din Cracovia

”După mulţi ani de sărăcie grea, care însă nu i-au zdruncinat încrederea în Dumnezeu, rabinului Eisik din Cracovia i s-a poruncit în vis să meargă să caute o comoara la Praga, sub podul care duce la palatul regal. După ce visul s-a repetat de trei ori, rabinul Eisik s-a hotărât şi a plecat la Praga. Numai că podul era păzit zi şi noapte de gardieni, astfel încât rabinul nu îndrăznea să se apuce de săpat. Venea însă în fiecare dimineaţă lângă pod şi îi dădea târcoale până seara. În cele din urmă, şeful pazei, intrigat de ceea ce vedea, l-a întrebat, politicos, ce caută acolo: caută ceva anume sau Citește în continuare „(1) Povestea rabinului Eisik din Cracovia”

Re – naștere

Salvarea vine prin renaștere, spunea Învățătorul. Iar Nicodim, bătrânul înțelept, se mira: cum să te naști din nou? Răspunsul era: „din duh”, sau în duh – adică printr-o schimbare a minții. Iar aceasta e extrem de dureroasă. După ce ai clădit o viață întreagă pe un crez, pe o idee, pe un ”proiect” să te vezi pus în fața necesități de a te metamorfoza nu e chiar simplu.

Iată ce scrie G. Liiceanu:”Proiectul este în fond pariul meu existențial, miza pe care o azvârl înaintea mea și din care îmi fac reper și îndreptar de conduită. Or, câți oameni sunt apoi dispuși să recunoască faptul simplu că Citește în continuare „Re – naștere”

Caracterul căpitanului

Tolstoi remarcă urmatoarele: „Un bun comandant nu trebuie să fie geniu  sau să aibă cine ştie ce însuşiri deosebite; dimpotrivă, trebuie să fie lipsit de cele mai înalte şi frumoase calități omeneşti: de dragoste, de poezie, de duioşie, de îndoială filozofică. Trebuie să fie mărginit, ferm convins că ceea ce face el este foarte important (altfel nu l-ar răbda inima să facă) şi numai astfel va fi un viteaz căpitan de oşti. Citește în continuare „Caracterul căpitanului”