Bicicleta și stresul

După o plimbare cu bicicleta pe răcoarea plăcută a serii, am ajuns la blocul unde locuiesc, mi-am luat bicicleta în spate și…hai sus până la etajul 3. Mi-ar plăcea să locuiesc într-o țară în care să pot parca, lega bicicleta jos, la casa scării fără sa am teama(sau siguranța) că dimineață nu o mai găsesc. Dar din păcate nici în balcon parcă nu-i 100% safe. Unui prieten de-al meu i-a furat bicicleta numai cât s-a oprit să facă niște poze. Nu știa el că fotografiatul e interzis în zonă.

Am fost în US, într-o zonă în care mergeam la terenurile de tenis de câmp, aprindeam nocturna să joc, apoi la plecare stingeam la loc și plecam acasă. Jucam bascket cu mingea găsită sub coș, și tot acolo o lăsam când terminam. Nu îmi încuiam mașina aproape niciodată… La revenirea în țară, primul gând a fost: ”unde parcăm să fim în siguranță”?! În Finlanda, la fratele meu, avea pe balconul comun(toate apartamentele de pe nivel) canapea, biciclete, haine, și câte cele, fără teama că le va căuta la vecini. Unul din nepoți, urcase cu o jucărie de jos, iar mama lui l-a trimis să o ducă la loc imediat…asta trebuie să fie atitudinea.

Când va fi România o țară în care majoritari, vor fi cetățenii care nu pândesc bunul aproapelui?

Anunțuri

La vale…

Când ești pe bicicletă, și după o grea urcare luuungă la 38 grade Celsius, vezi așa vale ca în această fotografie, nu poți decât să te bucuri. Tot tremurul din picioare îl uiți, și fără să mai faci vreun efort, prinzi viteză. Te răcorești, te bucuri, te liniștești… Pentru a ajunge la obiective valoroase, am tot învățat cât de important este să urci cât mai sus, culmi cât mai înalte, să trece peste cele mai grele obstacole, să nu cedezi niciodată, să ignori durerea și oboseala. Dar, Citește în continuare „La vale…”