Privarea de la dreptul la….moarte

Fără a conștientiza ce facem, aproape zilnic încercăm elemente de sinucidere. Acționăm împotriva noastră, a întregii ființe, cu gânduri, acțiuni, obiceiuri, alimentație, etc. Lev Tolstoy spunea că iubirea de sine este bună: dacă fiecare s-ar iubi cu adevarat nu și-ar face rău lui însuși, dar acțiunile oamenilor dovedesc contrariul. Ei își fac rău zilnic, senin și conștient de multe ori. Sinucidere în pași mărunți. Oscar Pistorius a primit (nu pentru că a cerut ci împotriva dorinței lui) o gardă care să îl împiedice să se omoare. Ne-ar trebui și nouă, multora, o astfel de gardă. Sau poate că o avem, dar suntem atât de încăpăținați încât trecem peste protecția ei, folosind libertatea de a alege împotriva propriei ființe. Cine ne-ar putea opri de la aceasta? Biblia vorbește despre o eliberare de sub ”legea păcatului” prin Fiul lui Dumnezeu. Ea promite o transformare a ființei umane așa încât aceasta ”să nu mai poată face răul”… Câți oameni au experimentat oare acestă ”protecție”? O gardă, manifestată prin Duhul Sfânt, care să se adreseze direct cugetului omului, pe care să o asculți liber și sigur, și în acest fel să nu aduci ucidere zilnică ție sau altora…

Şi oricine trăieşte şi crede în Mine, nu va muri niciodată. Ioan 11:26

Condamnat la…. viață (Oscar Pistorius)

Condamnat la…. viață (Oscar Pistorius)

Dreptul la viață e un drept fundamental al omului. Dreptul de a muri însă, pare ceva absurd. Unii își doresc să încheie socotelile cu viața, să moară, sa pună punct unei lupte pe care nu o mai suportă, să renunțe la o alergare ce a devenit prea dureroasă. Trebuie să fie indescriptibilă o asemenea stare, dar peste aceasta, să fii păzit pentru a nu-ți curma viața este parcă incredibil. Mintea unui om condamnat la viață, deși își dorește moartea, trebuie să ducă o luptă terifiantă, agonizantă, cu fiecare secundă sfâșietoare. Oscar Pistorius are o astfel de condamnare. În urmă cu trei ani a fost condamnat pentru uciderea fostei sale prietene, însă închisoarea și mintea prea grea lovită de întrebări și remușcări l-au determinat să încerce să își oprească alergarea. Continuarea

Pășuni bune

Nu mă tem… Tu mă duci la pășuni verzi, proaspete, sănătoase și la izvoare necontaminate, oxigenate, dătătoare de viață. Sunt la adăpost în staulul tău, și tot cu Tine ajung pe culmile cele mai înalte. Ma bucur cu Tine și sunt plin de admirație când privesc măreția Ta în tot ce ai întocmit.

 

Foto: Ciprian Ș. 

 

Limita

IMG_6791

Suntem parte a unui întreg, iar limitele noastre ne ”identifică”, ne dau o personalitate irepetabilă. Tot ce atingem seamănă cu noi, iar noi semănăm cu tot ce ne-a atins.

Gardurile sunt bune, ele îți asigură o identitate, însă nu trebuie făcute prea înalte. Frica, egoismul, invidia sunt cauze ale ridicării și fortificării lor. Liniștea, simplitatea, curăția, onestitatea vor menține mereu limite rezonabile, cu frumusețea posibilității schimbului reciproc.

Foto: Ciprian S.

Săpânța – cimitirul cu glas

E atât de bine cunoscut acest cimitir ca „cimitirul vesel”. Tocmai l-am vizitat, însă veselia parcă nu o puteam regăsi nicăieri, nici pe monumentele realizate întru amintirea celor trecuți şi nici pe chipurile celor care treceau pe aici…spre trecere. Până la urmă, moartea nu are cum să fie motiv de haz, de veselie. Dar iată că poate grăi… Continuarea

Toamnă pe ogorul Europei…

Startul istoriei a fost dat de un fel de semănat. Sămânța folosită de Dumnezeu a fost (și încă este) cuvântul. El a zis ”Să fie…!” și s-a făcut. Și chiar de atunci, de la primele vibrații ale
creației, a fost instaurat un principiu – principiul înmulțirii, și deci ideea seminței, a semănatului și a culesului. La toate Dumnezeu a dat poruncă să se înmulțească; plantelor le-a făcut semințe care să rodească, fiecare după soiul lor, după sămânța lor. Aici e pusă în funcție una din cele mai importante legi ale naturii, ale vieții de pe Terra: ceea ce se seamănă aceea se va secera. Rodul va fi totdeauna, fără excepție, după felul seminței din care se naște. Această lege este valabilă în orice IMG_2639domeniu: viețuitoare, agricultura, familie, biserică, instituție, comunitate, etc.
Cred personal că Europa duce suferința ei de azi doar ca rod al semănării unei toleranțe excesive la rău. În trecutul îndepărtat, referindu-se la triburile de evrei, Dumnezeu a zis: ”Nu lăsați astfel de oameni să locuiască între voi, pentru că se vor scula împotriva voastră din mijlocul vostru!*” iar neascultarea lor a după scurt timp. Revenind la Europa, aceasta a semănat mult creștinism – cu multă durere, cu erori, cu căutări – și a reușit la un moment dat să construiască o societate pe principii dintre cele mai sănătoase. Cetățenii ei s-au bucurat de roadele unei astfel de semănări, și cred că încă ne bucurăm de, se pare, ultimele roade, ultimele fructe ale acelei semănături. Dar, la fel ca și US, am uitat cum am ajuns la această bunăstare, am negat sau negăm vehement propria istorie, și semănăm acum, aproape inconștient (poate conștient la nivel decizional înalt) o nouă societate care conține multă sămânță rea, neghină, ce va rodi și se va înmulți, iar roadele nu întârzie să apară. Primele straturi încep a fi deja culese…
Trebuie să fim foarte atenți la ce semănăm! NU ne putem sustrage de la anotimpul strângerii roadelor. Nu nu putem permite, dacă avem mintea întreagă, să credem că folosind răul vom obține binele, că utilizând principii rele vom culege funcționări bune. E în Europa o toamnă venită parcă prea repede după ultimele semănări. Poate e bine așa… poate ne trezim mintea limpede și vom decide cu mai mult discernământ pentru noi și ai noștri.

*(erau totuși acceptați în comunitate, prin poruncă divină, cei care acceptau din convingere credințele, principiile de viață ale poporului evreu)

Toroiaga – panorama 360

Mi-am propus, fără prea mult gând, sa realizez pe fiecare munte pe care ajung câte o panorama video, pentru a surprinde o imagine de ansamblu a locului, încercând astfel să aduc vizitatorul blog-ului cât mai aproape de realitate percepută acolo. De data acesta, Toroiaga, din munții Maramureșului.

Poteci însorite🙂

Punerea mâinilor

Punerea mâinilor

Pavel, încurajează pe Timotei să înflăcăreze darul căpătat prin ”punerea mâinilor mele”(2 Tim.1:6). La citirea acestui pasaj, imediat m-am întrebat: Ce daruri s-au primit acolo unde am pus eu mâna? Ce cunoștințe, ce abilități, ce putere au primit oamenii peste care într-un fel sau altul mi-am pus mâna? E o vorbă prin popor: ”unde pune el mâna…” Ce las unde pun mâna? Daruri de la Dumnezeu sau…? Mâinile noastre pot lăsa răni, cicatrici, deformări sau vindecări, eliberări, daruri pentru viață!

Pune mâna lăsând dar divin!