Măgărița

Pentru că pe vremea lui, adică acum 6000 ani în urmă, nu puteai opta pentru  alt mijloc de transport personal decât între cămilă, cal sau măgar, un tânăr, nu foarte înstărit, și-a luat o măgăriță. Și a găsit una deosebită, care a fost sănătoasă și i-a slujit mulți ani, așa încât între ea și stăpân s-a realizat o conexiune specială. Ori de câte ori el dorea să pornească la drum, ea își oferea cu bucurie și credincioșie spinarea, iar el pornea cu liniștea că animalul său își va duce la bun final călătoria, așa cum o făcuse de atâtea și atâtea ori. Doar că, într-o zi parcă dată pe dos, aceasta refuză comenzile. Deodată se abate din drum, aiurea pe câmpuri. Stăpânul se vede nevoit pentru întâia oară să corijeze animalul și îi aplică câteva lovituri. Ciudat… după ani de zile, măgărița se comportă neadecvat. Cu chiu cu vai o readuce pe drum, dar într-o strâmtoare între ziduri aceasta îi prinde prinde piciorul și provoacă rănirea stăpânului. Furios, o lovește din nou, dar nu se întreabă: ”De ce nu mă mai ascultă acest animal care era atât de supus”?!  Mai rău, după câteva momente, măgărița se așează și refuză definitiv să se mai deplaseze. Stăpânul își iese din minți, pune mâna pe un băț și lovește în biata măgărița până când aceasta… prinde glas. Și nedumerită, apăsată, neînțeleasă întreabă: ”Ce ţi-am făcut de m-ai bătut de trei ori? … Nu sunt eu măgăriţa ta pe care ai călărit din zilele tinereţii tale până astăzi? Am eu obiceiul să mă port astfel?”

Și în momentul acela, omului nostru i se deschid ochii, și vede înainte un înger al Domnului ce stătea cu sabia scoasă, pregătit să aducă un mesaj. Citește în continuare „Măgărița”

Hrănește-te ca acela care vrei să devii

Devenim ceea ce mâncăm, trupește și sufletește de asemeni. Sau altfel spus, suntem ceea ce consumăm. Poftă bună!

PS. Iar pentru a înțelege și mai bine ce povestea de mai sus, să ne amintim ce spune Hristos (Înțelepciunea întrupată): ”Omul nu se hrănește doar cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu”. Omul… Dar noi, cu ce ne hrănim?

Știință vs Credință #1

În cadrul universitar și chiar mai devreme, ideea că știința și Dumnezeu sunt antagonice, aproape că s-a generalizat. Puțini oameni de știință mai au curajul să declare că știința nu explică chiar tot, ori că sunt încă multe semne de întrebare, sau chiar să meargă până acolo încât să spună că studiile științifice indică spre existența unei Înțelepciuni care a făcut ordine și care guvernează prin legile puse în natură. Profesorul Florin Colceag nu se rușinează să pună știința la lucru în cunoașterea lui Dumnezeu.

Așa vrea mama

Doamna Zebedei ia atitudine cu privire la viitorul copiilor ei. Cei doi fii din ilustrata lui Matei, erau mari, erau oameni în toată puterea și totuși, cu mama lângă ei, sau mai degrabă cu ei pe lângă mama care avea o dorință pornesc spre noul lider. Evanghelistul relatează că era cerința ei specială ca cei doi să fie oameni mari, de prim rang în Împărăția noului Învățător. Așa vrea mama. Ea decide, ea visează, ea acționează, ea vorbește, ea pune pilele, ea aranjează lucrurile așa încât fii ei să împlinească visurile ei. Iar ei au consimțit la aceasta și au cedat libertatea în mâinile ei. Mame, tați, părinți care au dorința puternică de a conduce copiii, spre cele mai „bune poziții”. Dar de câte ori sub aceste visuri se ascunde egoism, frică, dorință de putere, manipulare, complex de inferioritate? Sunt de acord și apreciez părinții care doresc și fac cel mai „bun bine” pentru copiii lor, dar până unde se poate merge? Când pierde copilul libertatea să se dezvolte ca individ de sine stătător, liber de a gândi și acționa, capabil și responsabil să răspundă de propriile decizii, cu capacitate de luptă, cu ambiție, cu independență, cu bucuria vieții, cu gustul înfrângerii și al victoriei pe buze? În cazul unor copii, din păcate, răspunsul este ”probabil niciodată”.

Ferice ≠Bravo

De câte ori am zis în mintea noastră sau chiar am verbalizat un ”BRAVO” atunci când cuvintele unei persoane ni s-au părut dumnezeiești, venite parcă direct de la Cel Preaînalt? Asta e reacția imediată a noastră. Noi apreciem de multe ori oamenii pentru spiritualitatea lor, a mesajelor sau a răspunsurilor înțelepte, însă Isus face un lucru foarte interesant: El zice că nu e meritul omului, că nu carnea și sângele, adică nu abilitățile constructive sau cele antrenate sunt relevante, ci hăruirea, descoperirea de la Dumnezeu. Când acesta își întrebase ucenicii ce credeau despre El, cine este, fiecare se dădea cu părerea într-un fel sau altul. Petru, după relatarea lui Matei (16:16), remarcă: ”Tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu!” Parcă îi văd pe colegii lui plini de admirație pentru spusele lui Petru, pentru curajul lui, pentru înțelepciunea dobândită. Dar Isus adaugă imediat: ”Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona; fiindcă nu carnea și sângele ți-au descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu care este în ceruri”! Citește în continuare „Ferice ≠Bravo”

Legalizarea furtului

Se iese în stradă în număr mare pentru că interesele perfide ale unor „aleși” caută legalizarea unor hoții în raport cu legea normală. Ei doresc, și pe lângă ei câți alții, să legalizeze hoția. Ei bine, dacă furtul, până la un plafon valoric dat, ar fi legalizat, ce aș face eu? Tu ce ai face? Acoperit de lege, aș fura? Niște oameni au întrebat pe Isus dacă e „legal” divorțul, iar El a spus că Dumnezeu a intenționat să Nu accepte această practică,la care ei au argumentat cu faptul că Moise a dat voie ca bărbatul să dea o carte de despărțire(Moise era cel mai important învățător, prooroc și aducătorul legii, deci putea și trebuia să fie ascultat). Isus însă le zice:” Din pricina împietririi inimii voastre v-a dat voie să faceți așa!”
Revenind la întrebarea de mai sus, dacă s-ar aproba prin legi de stat acțiuni care sunt acceptate „nelegiuiri” undeva în cel mai ascuns loc al conștiinței mele, ce aș face? Aș folosi portița, aș specula momentul, sau mi-aș păstra conștiința curată, călcând pe pornirea de moment spre biruința sinelui? Îmi amintesc de filmul „The purge”. El pune în scenă o societate în care 364 de zile nu ai voie să faci rău, dar o zi pe an ai dreptul sa faci orice, oricum, totul fiind legal: ”12-hour period in which any and all crime is legalized”. Un fel de România propusă de guvernanții noștri. Citește în continuare „Legalizarea furtului”

Pescuitul interzis pentru Iuda

Pus în situația de a face rost urgent de ceva bani, Isus îl trimite la pescuit pe Petru. Era pescar, se mișca repede, dar cred că el a fost ales și pus la treabă din alt motiv. Probabil că dacă l-ar fi trimis pe Iuda să aducă banul din gura peștelui, acesta ar fi dat peștele pe dos poate, poate mai scotea un ban, sau ar fi stat toată ziua la pescuit, că doar nu o fi cel cu ban în gură o excepție. Așa că, nu-l alege pe Iuda. Era prea legat de gândul câștigului. Dacă am avea putere să producem la discreție valori monetare, oare ce am face? Cum am abuza de acest lucru? Dacă descoperi un ”pont” din care ies bani frumoși, cât ”storci” de acolo? Când poți spune: ”Ajunge!”? Isus ar fi putut să scoată bani din pești și să dea la toți săracii, la ucenici, la familie, etc. Totuși nu o face! El avea aici alte scopuri, alte căi, alte socoteli. Dacă ar fi să privesc la mine, eu când voi reuși să văd viața, mersul și rostul lucrurilor așa cum Dumnezeu le vede? Mulțumirea, cumpătarea, suficiența materială, când vor deveni trăsături indentificatoare pentru mine?
Cum s-a raportat Isus la bani: Din Matei 17 înțeleg asta:
1. Nu aveau (El și Petru) nici măcar banii de dat la Templu.
2. A dat, deși se pare că nu I se putea imputa ca nu a dat.
3. Deși pare a fi o metodă la discreție, Isus și Petru nu fac rost decât de acea sumă necesară plății taxei, și rămân din nou, descoperiți financiar.
4.Nu știu dacă sunt capabil să ma raportez acum, așa, la valorile materiale…

Cerul roșu…

Despre ce vorbește cerul roșu? Pentru cei mai mulți despre vreme, despre manifestarea  climei locale pentru următoarele ore sau zile. Așa ”citeau” evreii altădată, așa citesc și oamenii de azi. Tâlcuirea antică a cerului roșu suna așa:”Când se înserează, voi spuneţi: «Va fi vreme bună, pentru că cerul este roşu învăpăiat! Iar dimineaţa, spuneţi: «Astăzi va fi furtună, pentru că cerul este roşu întunecat!”(Matei 16:2,3)img_7601p

Isus adresează această întrebare referitoare la cerul roșu unor oamenii care deși vedeau toate minunile Sale, mai doreau un semn, o dovadă grăitoare. Dar ce semn să mai primească Fariseii? De fapt toate cele din jur vorbeau, dar ei erau în căutarea scuzelor pentru necredință și a dovezilor pentru convingeri pe care deja le aveau. Ei nu căutau să cunoască pe Dumnezeu și nici să-l accepte vreodată, așa cum și azi sunt mulți care nu caută având întrebarea, ci caută având răspunsul, dorind doar să și-l întărească. Pentru o astfel de atitudine Dumnezeu nu face minuni, nu oferă dovezi, nu face privilegii. Semnele au fost făcute deja, El s-a prezentat și a făcut-o suficient. Despre ce ne vorbește cerul roșu? Citește în continuare „Cerul roșu…”