Trece timpul? Poate nu…

De o bucată de vreme, atunci când mă trezesc dimineața nu mai am percepția că ”a trecut” o noapte sau că au trecut câteva ore. Mă gândesc mai simplu…că între timp (cât am moțăit eu) Pământul s-a învârtit suficient de mult încât locul locuinței mele să fi ajuns din nou expus Soarelui. Atât!

Ce este timpul?* Trece el?    timp

Privesc pe fereastră cum fulgi mari, frumoși coboară liniștiți. Pentru ei (sau mai degrabă pentru mine) timpul e intervalul între ieșirea din nor și atingerea câmpului sau a ramului. Dar ei nu știu de timp, nu-l percep, deci nu ”cred” în el. Timpul e o noțiune (inventată de om) ce ne ajută să înțelegem, să percepem cantitativ două realități: deplasarea și degradarea. Noi vrem să calculăm cât ne ia să ajungem până la București, cât din viața noastră ”consumăm” pentru a termina un proiect așa că folosim ceasul. Tot pe noi ne interesează ”cât ține” o casă sau o mașină. Iar de la construcția ei până la degradarea ei noi calculăm ca fiind timp. Întrebare: Dacă toate aceste procese s-ar accelera sau decelera, am zice că timpul se mișcă mai repede sau mai încet? Dar dacă el își păstrează viteza? Dar dacă el nu există? Oare ce părere are Dumnezeu despre asta?

Creatorul, zice cartea Genezei, a făcut astrele cerului pentru ca ”să despartă ziua de noapte; ei să fie semne care să arate anotimpurile, zilele şi anii” și asta în a patra zi, înainte de a face viețuitoarele și omul. Asta mă face să cred că pentru noi a fost făcut un sistem de măsurare a ”vremurilor”. Timpul e o măsura a celor care trec… Celelalte dinainte nu ar fi avut nevoie de el. Cum am fi calculat noi timpul fără aceste indicatoare, fără soare, lună, stele? Ce calendare am fi avut? Îmi amintesc de un film (The Gods must be crazy) în care un trib nu avea noțiunea timpului. Nu aveau calendar, ca sa distingă miercuri de duminică, 1 de 31, etc. Cam așa încerc să ma raportez și eu la viață, la ”timp”.

Acum în preajma revelionului, nu simt că a mai trecut un an, deși toți încearcă să mă convingă că așa este. E doar o zi aleasă de oameni, o limită, o idee, o durere pentru mulți. Pentru mine, fiecare zi e o expunere la Soare, iar fiecare noapte o șansă la odihnă! Și nu-mi măsor trecerea în timp ci în bucurii!

*Nu am încercat să răspund științific ci mai degrabă să expun o percepție proprie.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s