Ne merge rău!

Vă sună cunoscută afirmația? Cred ca a ajuns un fel de reflex să afirmăm acest lucru, să îl credem și să ne comportăm în consecință. Aceste vorbe s-au răspândit la un moment dat și în poporul evreu, care se îndrepta spre locul promis. Numeri 11:1”După o vreme poporul a început să se plângă în auzul Domnului că-i merge rău…” Reacția Divinității? ” Domnul a auzit şi s-a aprins de mânie”. Două lucruri trebuie să reținem. Primul e că Domnul aude, iar al doilea e că această afirmație poate să supere sau chiar să mânie pe Dumnezeu.

Ce i-a determinat pe evrei să zică asta? Citește în continuare „Ne merge rău!”

Anunțuri

Frica paranoică de foi

Ne temem de foi și protocoale mai tare decât de propria conștiință sau de Dumnezeu. Fără ele nu mai avem curaj să acționăm; nimic nu mișcă fără a fi scris. Așa a fost omorât ursul din Sibiu-din lipsă de protocoale în astfel de situații-precizează reprezentații autorităților. Și în școală suntem amenințați că vine o inspectoare cu gura mare, care vorbește tare și mult, care face „ordine” și cu care nimeni nu are curaj să „se pună”. Vi se pare cunoscut? Cred că e un relict al epocii ceaușiste(doar unul din multele care au rezistat). Deci ea nu vine să vadă ce facem cu copiii, să vadă ce efort se depune pentru a ține în limite decente un proces educațional, nici să afle câte ore am petrecut pentru organizarea unei excursii; ea vrea dosarele și caietele și condicile și planificările și evaluările și cine știe mai câte. Citește în continuare „Frica paranoică de foi”

Creștinismul: constrângere vs eliberare

Articol scris ca replică la exprimarea multor ”internauți” ce aruncă ignorant și siguri pe ei cu acuze aproape ridicole, și doveditoare de ne informare în creștinism. (am citit astăzi un articol despre religie și școala cu aceleași deja tocite comentarii ale multor oameni ce cred (de fapt sunt siguri) că au găsit o soluție mai bună pentru om și societate decât creștinismul).
Aproape de fiecare dată când citesc sau aud, în orice mediu sau context, oamenii acuză creștinismul de „îngrădire” a libertății, că îi supune pe enoriași la o naivă, ignorantă renunțare la libertate și de multe ori se face invocarea că oamenii religioși fac aceasta prin cultivarea terorii, a fricii, a spaimei de iad, de pedeapsă, de blestem, de draci, de un Dumnezeu care bate și tună. Dar cei care se convertesc realmente la creștinism, și aleg să îmbrățișeze această credință, această filozofie de viață, cei mai mulți mărturisesc că primul și cel mai important sentiment pe care îl trăiesc este eliberarea. De câte ori s-a făcut publică și s-a promovat mărturia unui om eliberat de teama pedepsei pentru omor, avort, furt, delapidare, violență, curvie și tot așa?

Citește în continuare „Creștinismul: constrângere vs eliberare”

(2) Povestea rabinului Eisik din Cracovia – interpretare

În articolul precedent (https://cipriel.wordpress.com/2015/12/04/povestea-rabinului-eisik-din-cracovia/) vă propuneam o poveste, o pildă frumoasă găsită în cartea ”Parabolele lui Iisus” a dlui Andrei Pleșu. Acum voi împărtăși posibilele ”învățături” ale acesteia propuse de Pleșu și ceva personal:

”De cele mai multe ori, ceea ce cauţi e la îndemână, în lumea ta, în casa ta, în interiorul tău.

Pentru a găsi ceea ce cauţi, trebuie mai întâi să faci un lung ocol, să te întorci la tine de departe, să faci un drum. ,,Aproapele” se valorifică numai după o laborioasă experienţă a „departelui”. Citește în continuare „(2) Povestea rabinului Eisik din Cracovia – interpretare”

Ieșiți în stradă dacă vă pasă!!!

Aceasta e lozinca pe care am auzit-o strigată în seara asta pe Bulevardul Ștefan cel Mare din Suceava: ”Ieșiți în stradă dacă vă pasă! Ieșiți în stradă dacă vă pasă!” și tot așa. Eu eram în stradă, doar că în mașină. Nu am reușit să estimez câți oameni erau, dar câteva sute bune, poate peste o mie. Dar am observat că erau foarte tineri, liceeni și studenți majoritatea. Oare lor ce le pasă? La ce speră? Cine să aducă noul, binele în țară? Are cineva vreun plan? Sunt sceptic, poate prea… Citește în continuare „Ieșiți în stradă dacă vă pasă!!!”

De ce ne protejăm enoriașii?

Întrebarea e una cât se poate de pertinentă! Cele mai multe culte religioase, prin conducătorii desemnați(oficial sau nu), au tendința de a-și proteja enoriașii; dar nu mă refer aici la o protecție socială, sau protecție spirituală, ci la acea ”protecție” de a nu părăsi congregația din care face parte. Fie că vorbim despre penticostali, ortodocși, catolici, musulmani, etc toți au această atitudine ”conservatoare” pentru membrii comunităților respective. NU am întâlnit încă un loc, o biserică, o grupare religioasă care să zică: Citește în continuare „De ce ne protejăm enoriașii?”

De ce, Doamne?

În anul 584 î.e.n. cetatea Ierusalim era înconjurată de către oștile lui Nabucodonosor al II-lea, împărat al Babilonului. Veștile erau foarte negre și toată lumea stătea cu inima strânsă așteptând deznodământul. Ieremia, punea și mai multă apăsare peste popor și rege prin proorociile lui, care vesteau o distrugere cumplită a cetății, distrugere de care vor auzi toate neamurile. În acest context, Dumnezeu, printr-un vis, îi poruncește lui Ieremia să cumpere o bucată de pământ. Așa că Ieremia trece la acțiune. Contactează vânzătorul, Citește în continuare „De ce, Doamne?”

Bicicleta și stresul

După o plimbare cu bicicleta pe răcoarea plăcută a serii, am ajuns la blocul unde locuiesc, mi-am luat bicicleta în spate și…hai sus până la etajul 3. Mi-ar plăcea să locuiesc într-o țară în care să pot parca, lega bicicleta jos, la casa scării fără sa am teama(sau siguranța) că dimineață nu o mai găsesc. Dar din păcate nici în balcon parcă nu-i 100% safe. Unui prieten de-al meu i-a furat bicicleta numai cât s-a oprit să facă niște poze. Nu știa el că fotografiatul e interzis în zonă.

Am fost în US, într-o zonă în care mergeam la terenurile de tenis de câmp, aprindeam nocturna să joc, apoi la plecare stingeam la loc și plecam acasă. Jucam bascket cu mingea găsită sub coș, și tot acolo o lăsam când terminam. Nu îmi încuiam mașina aproape niciodată… La revenirea în țară, primul gând a fost: ”unde parcăm să fim în siguranță”?! În Finlanda, la fratele meu, avea pe balconul comun(toate apartamentele de pe nivel) canapea, biciclete, haine, și câte cele, fără teama că le va căuta la vecini. Unul din nepoți, urcase cu o jucărie de jos, iar mama lui l-a trimis să o ducă la loc imediat…asta trebuie să fie atitudinea.

Când va fi România o țară în care majoritari, vor fi cetățenii care nu pândesc bunul aproapelui?