Oile de România – simbol sau nu…

E adevărat, oaia poate fi un simbol pentru români. Însă poporul român e ca o turmă fără păstor real. Această turmă nu are de-a face cu lideri care să le iubească, care să le protejeze, ci dimpotrivă cu lideri care se comportă ca niște „hoți și tâlhari” după cum însuși Hristos își permitea să se exprime. Ei se poartă ca niște păstori plătiți, care nu au inimă pentru oi și care s-ar dezice în orice moment de acestea. Nu au noțiunea sau ideea jertfei, dar o stăpânesc foarte bine pe cea a câștigului, a stoarcerii, a speculei. Și asta nu trebuie demonstrat… se vede în staul. Oile însă au partea lor de vină. Dacă Isus făcea observația că „oile nu merg deloc după un străin” sau „nu îl urmează”, în cazul nostru lucrurile stau cum mai rău. Oile poporului român se cam aliniază, urmează îndeaproape calea păstorilor falși, sunt complice la autodistrugere. Liderii turmei sunt de fapt tot niște oi, dintre oi, dar cu un comportament ceva mai „căpresc”. Ei se cățăra mai sus, se fac vizibili, behăie mai tare, împung și scuipă. Restul nu face altceva decât să îi invidieze, să le aștepte căderea, sau, dacă reușesc, să le urmeze calea. E nevoie de păstori care să fie dintr-o plămădeala mai aleasă decât turma, și de niște oi dispuse să asculte vocea care cheamă către pășuni bune și izvoare curate. Atunci nu va mai fi o problemă să fim reprzentați prin chipul unei oi…

P.S. Lămuritor este textul din Ioan 10.

Tac câinii…

De vreo două săptămâni(sau cine știe de când…) dau lupii iama la oi! Câinii nu latră; stăpânii sunt prea obosiți ca să se alarmeze. Dar lupii ăștia nu se grăbesc, nu mușcă sfâșietor, ci pun otravă în mâncare și așteaptă. Așteaptă ca oilor să li se tulbure ochii și urechile, așa că ceea ce văd să creadă că-i staul, și ceea ce aud să creadă că-i păstor. Nu înțeleg de ce dorm, de ce tac și câinii; ce-i împiedică să latre?! Cine și cum le-a pus o botnița așa de strâns legată, că nici să mârâie nu reușesc? Sau poate nu latră de teama că, dacă tot nu se aude urletul puternic al lupilor, nici lătratul lor n-o impresiona, și-ar fi prea dezamăgiți de ei; de două ori dezamăgiți. Poate… Oricum, nu latră!