Orizont scurt…

Oricât aș încerca, nu pot vedea departe; orizontul îmi este foarte scurt. Dacă însă, mi-aș vedea viața de undeva de mai sus, de deasupra axei timpului, probabil aș fi mult mai liniștit, aș aborda evenimentele cu mult mai multă tihnă. Dar nu pot… Nu-mi rămâne decât să am încredere că Cel care a așezat toate a făcut-o cu o desăvârșită înțelepciune, spre bine, al meu și al lumii, după Cuvântul dat (iar El nu minte). Deci trebuie să cred, să am încredere și să nu uit să fac asta!

IMG_1760

Anunțuri

Trece timpul? Poate nu…

De o bucată de vreme, atunci când mă trezesc dimineața nu mai am percepția că ”a trecut” o noapte sau că au trecut câteva ore. Mă gândesc mai simplu…că între timp (cât am moțăit eu) Pământul s-a învârtit suficient de mult încât locul locuinței mele să fi ajuns din nou expus Soarelui. Atât!

Ce este timpul?* Trece el?    timp

Privesc pe fereastră cum fulgi mari, frumoși coboară liniștiți. Pentru ei (sau mai degrabă pentru mine) timpul e intervalul între ieșirea din nor și atingerea câmpului sau a ramului. Dar ei nu știu de timp, nu-l percep, deci nu ”cred” în el. Timpul e o noțiune (inventată de om) ce ne ajută să înțelegem, să percepem cantitativ două realități: deplasarea și degradarea. Noi vrem să calculăm cât ne ia să ajungem până la București, cât din viața noastră ”consumăm” pentru a termina un proiect așa că folosim ceasul. Tot pe noi ne interesează ”cât ține” o casă sau o mașină. Iar de la construcția ei până la degradarea ei noi calculăm ca fiind timp. Întrebare: Dacă toate aceste procese s-ar accelera sau decelera, am zice că timpul se mișcă mai repede sau mai încet? Citește în continuare „Trece timpul? Poate nu…”

I am so bored

Cu capul plecat și legănat aproape fără control, dând dovadă de o relaxare totala a mușchilor de la gât, un tânăr pășește agale, lovind fără precizie sau forță în câte un fir de plantă sau orice altceva îi iese în cale. Lumea aleargă în jurul său, șoferii claxonează pe strada aglomerată, Citește în continuare „I am so bored”

Nu am timp…

Deseori auzim persoane scuzându-se cu expresia „nu am avut timp”, şi fiecare dintre noi am folosit-o de cine ştie câte ori. M-am tot gândit la ea, şi am ajuns la concluzia că mult mai pertinentă, mai acoperită, mi s-ar părea expresia „nu am acordat timp…” Afirmaţia „nu am avut timp” e de cele mai multe ori, dacă nu chiar de fiecare dată, falsă. Toţi avem la dispoziţie aceeaşi resursă zilnică de timp, însă îl acordăm, îl investim unor activităţi în detrimentul altora, prin alegere voită. Dacă nu reuşim să le facem pe toate, se datorează altor limitări. Citește în continuare „Nu am timp…”

Duş…

O doamnă cu vârstă destul de înaintată, cu o haină destul de groasă pentru sezonul cald, şi cu gesturi ce trădează lipsa vederii, opreşte pe o alta şi întreabă:

– Nu vă sa parați cei zumzetul, gălagia asta? Cumva plouă?

– Da, doamnă, răspunde uşor iritată şi grăbită, cea din urmă!

Atunci ea îşi dă pălăria jos, îşi desface părul vopsit roş-vişiniu, cu rădăcinile albe şi îşi poartă satisfăcută mâinile prin el…

Cine alearga? Cine vede?