Iosif – minoritar în comitet

Din păcate se întâmplă adesea, ca şi în Sinedriu de atunci , că în comitete, adunări generale, consilii sau câte forme decizionale mai sunt, că nu oamenii ca Iosif iau deciziile. Ei mai pot doar repara din umbră câte ceva. Însă decizia e luată de multe ori de cel dârz, cel tare la gură şi la cerbice, de vocea înaltă, de grupul agresiv. Dacă Sinedriul participă la condamnarea şi răstignirea lui Hristos, Iosif, parcă nepotrivit grupului, se duce să îi acorde cel puţin o înmormântare decentă.
Când grupul din care faci parte înfăptuieşte un rău, tu stai departe; apoi, dacă poţi face ceva bine în schimb, să repari ceva, acţionează! Aşa a lucrat Iosif. Acest om era altfel. El aştepta Împărăţia… în tot grupul acela de oameni rău intenţionaţi, care numai nu pricepeau scripturile, care nu cunoşteau pe Isus, care nu erau realmente interesați de cele spirituale, iată că el are puterea să fie diferit!
Iosif e omul pe care de multe ori îl alegem, intră printre ultimii pe listă în comitet sau parlament, dar care fiind caracterizat de fineţe, moderaţie, profunzime şi politeţe (calități nepotrivite funcțiilor precizate) nu poate face prea multe. De fapt nu e lăsat sau măcar întrebat. Şi atunci nu-i rămâne decât să lupte greu în umbră… Şi totuşi ceea ce face el contează!

Anunțuri

Punerea mâinilor

Pavel, încurajează pe Timotei să înflăcăreze darul căpătat prin ”punerea mâinilor mele”(2 Tim.1:6). La citirea acestui pasaj, imediat m-am întrebat: Ce daruri s-au primit acolo unde am pus eu mâna? Ce cunoștințe, ce abilități, ce putere au primit oamenii peste care într-un fel sau altul mi-am pus mâna? E o vorbă prin popor: ”unde pune el mâna…” Ce las unde pun mâna? Daruri de la Dumnezeu sau…? Mâinile noastre pot lăsa răni, cicatrici, deformări sau vindecări, eliberări, daruri pentru viață!

Pune mâna lăsând dar divin!

Auzi? Înțelegi?

Asupra încrezuților, fățarnicilor și ignoranților nici măcar cuvântările lui Isus nu au avut efect. Puterea mesajului e dată nu doar de emițător, care în cazul Învățătorului era ”plin de putere”, ci și de sensibilitatea urechii receptorului, de flexibilitatea minții și a inimii. listen

Puterea crucii Lui

Dimineața aceasta a fost din nou o bucurie pentru mine. Am să împărtășesc cu voi o piesă deosebită, cu care ne-am închinat la biserică. Melodia și cuvintele sunt deopotrivă înălțătoare, eliberatoare!

O, de-aș fi văzut cea mai neagră zi:
Domnul pășește spre Calvar.
De răi e judecat,
Lovit și sfâșiat,
Pe cruce e țintuit.

Citește în continuare „Puterea crucii Lui”

Situații care ne depășesc

”Știu, Doamne, că soarta omului nu este în puterea lui; nici nu stă în puterea omului, când umblă să-și îndrepte pașii spre țintă.” Aceste cuvinte ale lui Ieremia, au o conotație deterministă, dau o nuanță predestinată a evenimentelor. Nu vreau să fac aici o dezbatere pro sau contra predestinării, pentru că nici nu ar fi de vreun folos, și nici nu aș fi în măsură. Dar când am citit ultima dată aceste cuvinte am zis în inima mea: ”De atâtea ori am simțit și eu asta! Oare unde îmi vei conduce pașii mei, Doamne?” Citește în continuare „Situații care ne depășesc”