Oile de România – simbol sau nu…

E adevărat, oaia poate fi un simbol pentru români. Însă poporul român e ca o turmă fără păstor real. Această turmă nu are de-a face cu lideri care să le iubească, care să le protejeze, ci dimpotrivă cu lideri care se comportă ca niște „hoți și tâlhari” după cum însuși Hristos își permitea să se exprime. Ei se poartă ca niște păstori plătiți, care nu au inimă pentru oi și care s-ar dezice în orice moment de acestea. Nu au noțiunea sau ideea jertfei, dar o stăpânesc foarte bine pe cea a câștigului, a stoarcerii, a speculei. Și asta nu trebuie demonstrat… se vede în staul. Oile însă au partea lor de vină. Dacă Isus făcea observația că „oile nu merg deloc după un străin” sau „nu îl urmează”, în cazul nostru lucrurile stau cum mai rău. Oile poporului român se cam aliniază, urmează îndeaproape calea păstorilor falși, sunt complice la autodistrugere. Liderii turmei sunt de fapt tot niște oi, dintre oi, dar cu un comportament ceva mai „căpresc”. Ei se cățăra mai sus, se fac vizibili, behăie mai tare, împung și scuipă. Restul nu face altceva decât să îi invidieze, să le aștepte căderea, sau, dacă reușesc, să le urmeze calea. E nevoie de păstori care să fie dintr-o plămădeala mai aleasă decât turma, și de niște oi dispuse să asculte vocea care cheamă către pășuni bune și izvoare curate. Atunci nu va mai fi o problemă să fim reprzentați prin chipul unei oi…

P.S. Lămuritor este textul din Ioan 10.

Există printre noi…

”Există un popor care a fost împrăştiat şi împărţit printre popoare, în toate provinciile împărăţiei tale, un popor ale cărui legi sunt diferite de ale tuturor popoarelor, precum şi de legile împăratului.” Acestea sunt cuvintele cu care Haman s-a prezentat înaintea împăratului persan Xerxes I (Ahașveroș), cu aproape 500 î.H. Acest raport a fost prezentat din pizmă, din invidie și umilire publică, deoarece Mardoheu nu acceptase să ia atitudine de închinare în fața unui om, oricât de avar era acesta după ”respect”. Iar Haman nu dorea să scape doar de Mardoheu, ci de tot neamul lui, pentru că toți trăiau după ”legi diferite”, un popor care putea fi cu ușurință identificat nu cu buletinul ci după port. Îi puteai numi, îi puteai arăta cu degetul, îi putea numără pe fiecare, din oricare cetate. Ei trăiau altfel! Și din toate povestea asta se naște, deocamdată, doar o întrebare: Mai este identificabil acel popor? Dacă neglijăm recensământul și mersul duminical la biserică, putem totuși ”arăta cu degetul” spre un popor a cărui legi sunt diferite? Sunt ei evidenți? Acel grup de oameni care nu viețuiește după legea capitalistă, după legea selecției naturale prin care îți elimini semenul ”mai slab”, după legea speculației, a fructificării momentului, a ”descurcărețului”, după legea plecăciunii false în fața ”mai marilor”, sau altele asemenea lor. Există oameni care trăiesc diferit? Unde sunt? Care sunt?