Iosif – minoritar în comitet

Din păcate se întâmplă adesea, ca şi în Sinedriu de atunci , că în comitete, adunări generale, consilii sau câte forme decizionale mai sunt, că nu oamenii ca Iosif iau deciziile. Ei mai pot doar repara din umbră câte ceva. Însă decizia e luată de multe ori de cel dârz, cel tare la gură şi la cerbice, de vocea înaltă, de grupul agresiv. Dacă Sinedriul participă la condamnarea şi răstignirea lui Hristos, Iosif, parcă nepotrivit grupului, se duce să îi acorde cel puţin o înmormântare decentă.
Când grupul din care faci parte înfăptuieşte un rău, tu stai departe; apoi, dacă poţi face ceva bine în schimb, să repari ceva, acţionează! Aşa a lucrat Iosif. Acest om era altfel. El aştepta Împărăţia… în tot grupul acela de oameni rău intenţionaţi, care numai nu pricepeau scripturile, care nu cunoşteau pe Isus, care nu erau realmente interesați de cele spirituale, iată că el are puterea să fie diferit!
Iosif e omul pe care de multe ori îl alegem, intră printre ultimii pe listă în comitet sau parlament, dar care fiind caracterizat de fineţe, moderaţie, profunzime şi politeţe (calități nepotrivite funcțiilor precizate) nu poate face prea multe. De fapt nu e lăsat sau măcar întrebat. Şi atunci nu-i rămâne decât să lupte greu în umbră… Şi totuşi ceea ce face el contează!

Cod roșu pe toată România

Harta politică e doar o confirmare a faptul că, da, suntem trecuți pe cod roșu. Dar nu politic, cel puțin nu în primul rând. Totul pleacă de undeva de mult mai jos, dintr-o zonă mult mai profundă, mai intimă, mai ”personală”. Aș vrea să reușesc să le ordonez, dar nu mă văd în măsură. Așa că le iau pe rând, dar nu la rând. Educația? Cod roșu! Cu toții știm cum funcționează sistemul, fie că vorbim de cel preuniversitar, universitar sau post… Detaliile sunt aproape de prisos. Sănătatea? Să o spună cei care ajung prin spitale sau, dacă ar avea curaj, cei care lucrează în ele. Mass media ne mai scapă câte ceva, din când în când, doar ca să ne mai îngrozim nițel și ca să avem pe cine ne vărsa ura, revolta. Deci, tot cod roșu! Biserica? E instituție pe care aș fi vrut cumva să nu o condamn, pentru că ea ar trebui să aparțină Divinității, dar cum încep să am îndoieli, mă risc să o clasific tot la Cod Roșu… Evlavia, ajutorarea, Împărăția, modestia, moralitatea… subiecte uitate, termeni arhaici. Mass media? Știm prea bine ce promovează, și până la urmă nu-i condamn. Ei nu vor vinde decât ceea ce se cumpără, așa că avem cod roșu la ofertă și la piață. Familia? Mai este ea importantă? Are valoare? Este prețuită? Se investește în ea? Copiii care îmi vin la școală, într-un parcă prea mare procent mă avertizează: ”cod roșu”. Citește în continuare „Cod roșu pe toată România”