Sucevița – mănăstirea verde

Fiecare din mănăstirile Bucovinene are pe fundalul picturilor exterioare o culoare predominantă, de fond. Sucevița e recunoscută pentru culoare verde, culoare ce pare a fi inspirată de la dealurile cu pășuni sau păduri ce o înconjoară. Pe timpul verii, această vale ce adăpostește satul, acum stațiune turistică, în care se încadrează atât de bine mănăstirea, poate fi admirată de pe ambele direcții: fie de pe Dealul Neagu (versantul nordic), fie de pe Furcoi (vesrsantul sudic). Pentru cine dorește, se pot face câteva drumeții deosebite prin pădure cu ”finish-ul” în aceste puncte de belvedere, ori, pentru cei mai puțin dispuși la efort, se poate face urcarea direct de lângă mănăstire.

IMG_2024 Citește în continuare „Sucevița – mănăstirea verde”

Anunțuri

Poteci

Pădurea te împiedică să vezi departe, însă ea te obligă să privești mai aproape, să te concentrezi asupra imediatei proximități și să tânjești, să aștepți ”departele”. Traseul prin pădure e, în definitiv, un act de credință…

Pe creastă, traseul devine glorios, deschis, larg, în contact cu cerul, dar în același timp este și primejdios. Ajuns aici, înseamnă că frica și oboseala sunt depășite, iar tu te bucuri de o poziție privilegiată,  singuratică și aerisită. Aici prinzi din gustul libertății!

img_6025
Creasta masivului Toroiaga (Munții Maramureș) – Culmea Fântâna

Discuție între păsări

Noi vorbim mult…
Tot noi ascultăm puțin.

Pentru câteva momente de liniște e bine totuși să fugi într-un cadru natural, de preferat în zonă împădurită, departe de orice sunet antropic și să te uiți acolo. Nu îți rămâne decât să asculți păsările cum povestesc între ele, vântul care se plimbă prin pletele arborilor și gândul care, parcă în sfârșit se plimbă(până atunci a tot alergat). Am ales două scurte înregistrări făcute în pădurile Obcinei Mari. Enjoy!

Citește în continuare „Discuție între păsări”