Muntele – greșeli frecvente de abordare și corectarea lor

Din mulțimea traseelor pe care le-am făcut în grupuri mici sau mari am sesizat următoarele greșeli frecvente:
1. Lipsa pregătirii fizice și psihice;
2. Necunoașterea traseului, marcajelor (cunoașterea traseului te ajută să îl abordezi corect și eficient);
3. Gestionarea greșită a resurselor (apă, hrană, energie, suport psihic) cel mai des prin epuizarea mult prea rapidă a acestora.
4. Părăsirea grupului prin accelerare, încetinire exagerată, ieșire de pe potecă. Citește în continuare „Muntele – greșeli frecvente de abordare și corectarea lor”

Sports Tracker 2016

Avertizarea multor prieteni venea intens la sfârșitul anului 2015 (tocmai mă logodeam): ”Ai să vezi că după aceea nu mai e cum a fost…!” Adevărat au zis. Dacă în 2015 am realizat 33 de drumeții, acoperind 255 km, în anul 2016 am realizat nu mai puțin de 65 de drumeții, acoperind un total de 690 km. Sigur că cele mai multe sunt drumeții pe crestele sau văile munților. Din totalul de mai sus, 50 de plimbări sunt pe munte (493 km/ 207 h), iar restul de 15 plimbări au fost prin orașele Europei (161 km/ 70 h) – am înregistrat doar plimbările din afara țării. Cele mai lungi plimbări au fost înregistrate la Stockholm – 26 km și în Obcina Feredeului (doar eu și ea 🙂 – 23 km.

img_8551 Citește în continuare „Sports Tracker 2016”

Octombrie-a lăsat pe dealuri…

La Pojorîta, împreună cu cei 17 componenți ai clasei a IX A, am petrecut trei zile de poveste, cu multă drumeție (asta pe lângă seratele din salonul de jos, concursurile de masterchef, sau cantatele din tren). Și, nu se putea altfel, decât să mă întorc cu amintiri frumoase și cu o colecție de fotografie de toamnă. Să admirăm dar culorile unui octombrie târziu, pe colinele munților Rarău-Giumalău, ascultând între timp piesa lui Tudor Gheorghe – Octombrie!

Citește în continuare „Octombrie-a lăsat pe dealuri…”

Poteci

Pădurea te împiedică să vezi departe, însă ea te obligă să privești mai aproape, să te concentrezi asupra imediatei proximități și să tânjești, să aștepți ”departele”. Traseul prin pădure e, în definitiv, un act de credință…

Pe creastă, traseul devine glorios, deschis, larg, în contact cu cerul, dar în același timp este și primejdios. Ajuns aici, înseamnă că frica și oboseala sunt depășite, iar tu te bucuri de o poziție privilegiată,  singuratică și aerisită. Aici prinzi din gustul libertății!

img_6025
Creasta masivului Toroiaga (Munții Maramureș) – Culmea Fântâna

Toroiaga – panorama 360

Mi-am propus, fără prea mult gând, sa realizez pe fiecare munte pe care ajung câte o panorama video, pentru a surprinde o imagine de ansamblu a locului, încercând astfel să aduc vizitatorul blog-ului cât mai aproape de realitate percepută acolo. De data acesta, Toroiaga, din munții Maramureșului.

Poteci însorite 🙂

Pojorâta – Adam și Eva – Rarău

Pentru astăzi o scurtă ieșire la lumina soarelui. Traseu ales din Pojorâta până pe frumoasele stânci ale lui ”Adam și Eva”, pentru ca de acolo să facem urcare pecreastă până pe Vf. Gura Plaiului (1308) de pe Munceii Rarăului . Vreme bună, liniște și culori de iarnă timidă. De altfel ne-a plouat o perioadă din zăpada ce se topea de pe coronamentul molizilor sau pinilor. Citește în continuare „Pojorâta – Adam și Eva – Rarău”

La închinare pe….munte

În biserica noastră, cei care aleg să meargă la munte, sau oriunde la plimbare în cadru IMG_1266natural sunt puși de multe ori într-o lumină întunecată a judecații grăbite și nemiluite, mai ales dacă o fac duminică(la cei mai mulți fiind și singura zi liberă). Asta deși, numai la ultima slujbă la care am participat, cel puțin 4 imnuri vorbeau despre cât de minunat vorbește creația despre Dumnezeu, și cum ea, reușește să fie un martor iscusit a Celui ce a zidit-o prin cuvânt. Natura este deci o exprimare a gândurilor lui Dumnezeu. Citește în continuare „La închinare pe….munte”

Colina de pe care privești viața

Blocurile și semafoarele devin uneori insuportabile, iar umbra rece a orașului nu-ți mai
permite să privești lucid la tine și la viitorul tău. E prea mare viteza din urbie, iar mulțimea de obiecte și obligații se fixează în fața ochilor, așa că nu mai poți întrezări locul în care te-ai pornit. Aproape că ai uitat de unde ai plecat, și de ce sau unde te-ai pornit… Citește în continuare „Colina de pe care privești viața”