Pilda oului sau românul încă necorupt

Sunt în satul natal. Zi caldă de vară, oamenii prin curți și pe la porți se adăpostesc la umbra pomilor. Ici colo câte unul mai trebăluiește mărunțișuri. Într-o curte anume, două femei mai albite de ani se ceartă copilăresc. Motivul? Un ou! Da, un ou! Cu o lună în urmă una din ele a împrumutat de la cealaltă o cloșcă pentru pui. Timpul a trecut, puii au mai crescut iar cloșca își schimbă deja comportamentul. Azi a lipsit o vreme de la „vedere”, iar doamnele o suspectează că face iar ouă. Așa că verifică în ciubar și… da, are un ou mare, frumos, roșu! Proprietara cloștii ia oul și îl înmânează celeilalte. Aceasta refuză categoric: – „Nu, e oul tău, găina e a ta!” – „Ba e al tău, replică proprietara, pentru că găina e acum la tine, tu îi dai mâncare!” Discuția a ținut mult în termenii aceștia până când, în cele din urmă, una din ele cedează. Simplitate, cuviință, mulțumire, dreptate. Aceste calități mai împodobesc încă pe unii români. Despre mulți însă se vorbește și se adeverește că nu sunt așa. Ei ar lua oul, găina, pui crescuți de ea si poate ceva taxe… O țară va fi cu atât mai bună, mai prosperă, mai curată cu cât se înmulțesc oamenii cinstiți din ea!

Hrănește-te ca acela care vrei să devii

Devenim ceea ce mâncăm, trupește și sufletește de asemeni. Sau altfel spus, suntem ceea ce consumăm. Poftă bună!

PS. Iar pentru a înțelege și mai bine ce povestea de mai sus, să ne amintim ce spune Hristos (Înțelepciunea întrupată): ”Omul nu se hrănește doar cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu”. Omul… Dar noi, cu ce ne hrănim?

Așa vrea mama

Doamna Zebedei ia atitudine cu privire la viitorul copiilor ei. Cei doi fii din ilustrata lui Matei, erau mari, erau oameni în toată puterea și totuși, cu mama lângă ei, sau mai degrabă cu ei pe lângă mama care avea o dorință pornesc spre noul lider. Evanghelistul relatează că era cerința ei specială ca cei doi să fie oameni mari, de prim rang în Împărăția noului Învățător. Așa vrea mama. Ea decide, ea visează, ea acționează, ea vorbește, ea pune pilele, ea aranjează lucrurile așa încât fii ei să împlinească visurile ei. Iar ei au consimțit la aceasta și au cedat libertatea în mâinile ei. Mame, tați, părinți care au dorința puternică de a conduce copiii, spre cele mai „bune poziții”. Dar de câte ori sub aceste visuri se ascunde egoism, frică, dorință de putere, manipulare, complex de inferioritate? Sunt de acord și apreciez părinții care doresc și fac cel mai „bun bine” pentru copiii lor, dar până unde se poate merge? Când pierde copilul libertatea să se dezvolte ca individ de sine stătător, liber de a gândi și acționa, capabil și responsabil să răspundă de propriile decizii, cu capacitate de luptă, cu ambiție, cu independență, cu bucuria vieții, cu gustul înfrângerii și al victoriei pe buze? În cazul unor copii, din păcate, răspunsul este ”probabil niciodată”.

Legalizarea furtului

Se iese în stradă în număr mare pentru că interesele perfide ale unor „aleși” caută legalizarea unor hoții în raport cu legea normală. Ei doresc, și pe lângă ei câți alții, să legalizeze hoția. Ei bine, dacă furtul, până la un plafon valoric dat, ar fi legalizat, ce aș face eu? Tu ce ai face? Acoperit de lege, aș fura? Niște oameni au întrebat pe Isus dacă e „legal” divorțul, iar El a spus că Dumnezeu a intenționat să Nu accepte această practică,la care ei au argumentat cu faptul că Moise a dat voie ca bărbatul să dea o carte de despărțire(Moise era cel mai important învățător, prooroc și aducătorul legii, deci putea și trebuia să fie ascultat). Isus însă le zice:” Din pricina împietririi inimii voastre v-a dat voie să faceți așa!”
Revenind la întrebarea de mai sus, dacă s-ar aproba prin legi de stat acțiuni care sunt acceptate „nelegiuiri” undeva în cel mai ascuns loc al conștiinței mele, ce aș face? Aș folosi portița, aș specula momentul, sau mi-aș păstra conștiința curată, călcând pe pornirea de moment spre biruința sinelui? Îmi amintesc de filmul „The purge”. El pune în scenă o societate în care 364 de zile nu ai voie să faci rău, dar o zi pe an ai dreptul sa faci orice, oricum, totul fiind legal: ”12-hour period in which any and all crime is legalized”. Un fel de România propusă de guvernanții noștri. Citește în continuare „Legalizarea furtului”

Vacanță plăcută!

Sunt încă în cancelarie… tocmai am terminat de corectat ultimul set de teste. Cu vreo două ore în urmă mi-am luat rămas bun de la ultimii elevi care au părăsit școala. Au plecat plini de bucurie, și sper să îi revăd măcar la fel de bucuroși. Au lăsat caietele, manualele, temele, băncile. S-au avântat în forfota marii sărbători. Cozile sunt interminabile, carnea nu mai ajunge, cozonacii se vând pe la geamurile de termopan. Vacanță plăcută! Atenție însă, că de la unele activități nu ne putem permite să luam vacanță. Nu vă opriți din a gândi, nu puneți pe repaus organul ce mișcă gândul. Evenimentele din țară și din afara ei îmi induc această temere că prea mulți oameni au luat vacanță… de la a gândi. Nu vă opriți din a vă proteja prin nechibzuința și îmbuibare. Chiar dacă e vacanță, trupul trebuie tratat cu milă. Ne așteaptă ispita multor excese: de hrană multă și nesănătoasă; de stat inerți în fața ecranelor; de nopți albe chinuite, nu pentru a înțelege o taină ci pentru că ”așa se face”; de vorbit mult și poate nesăbuit; de colindat fără colind. Nu puneți în vacanță respectul, întrebarea, iubirea, mirarea, căutarea, viața conștientă, teama de Dumnezeu, cel care a determinat într-un fel sau altul apariția sărbătorii!

Vacanță plăcută!

A fi iubit…

… a fi iubit prețuiește mai mult decât aurul sau argintul! (proverb)
Ți-a dat cineva până acum semnalul că te iubește? A făcut gesturile unei persoane care te iubește? A spus cuvintele sau te-a privit ca și cum ar avea acest sentiment față de tine? Și cum ai reacționat?
Ooo, nu merit să fiu iubit! Am prea multe defecte…
Sau:”Hmmm, sigur urmărește ceva! Trebuie să fiu atent! Nimeni nu face nimic gratis, mai ales la nivelul acesta.”
Ori sufli în iaurt: ”Am mai pățit-o. Nu mă mai las amăgit. Iubirea curată, sinceră, deplină nu există!” Deși… mi-o doresc, am nevoie de ea. Citește în continuare „A fi iubit…”

Nebunia de a gândi cu mintea ta – Gabriel Liiceanu

„Va veni un moment când faptul de a avea propriul tău gând va fi amendat cu o cupă de otravă”.  (pag.59)
-Miezul tare al gândiri lui Socrate este deci că oamenii iau părelnicia lor drept adevăr. (pag.67)
În general, lucrurile se termină prost când gânditorii intră în conflict cu o religie sau o ideologie dominantă. (pag.70)
Nu cumva am obligația morală de a înțelege? Și-atunci, a nu gândi nu este cumva un păcat suveran?(pag.90) Citește în continuare „Nebunia de a gândi cu mintea ta – Gabriel Liiceanu”

Frica paranoică de foi

Ne temem de foi și protocoale mai tare decât de propria conștiință sau de Dumnezeu. Fără ele nu mai avem curaj să acționăm; nimic nu mișcă fără a fi scris. Așa a fost omorât ursul din Sibiu-din lipsă de protocoale în astfel de situații-precizează reprezentații autorităților. Și în școală suntem amenințați că vine o inspectoare cu gura mare, care vorbește tare și mult, care face „ordine” și cu care nimeni nu are curaj să „se pună”. Vi se pare cunoscut? Cred că e un relict al epocii ceaușiste(doar unul din multele care au rezistat). Deci ea nu vine să vadă ce facem cu copiii, să vadă ce efort se depune pentru a ține în limite decente un proces educațional, nici să afle câte ore am petrecut pentru organizarea unei excursii; ea vrea dosarele și caietele și condicile și planificările și evaluările și cine știe mai câte. Citește în continuare „Frica paranoică de foi”

Tu și mulțimea

Comportamentul tău, și al meu, este unul mereu adaptat ”mulțimii”. Acest lucru este bun într-o măsură, și spun asta gândindu-mă la regulile scrise sau nescrise de conduită în spațiul public, de respect și atenție față de cei care ne înconjoară, de necesitatea ieșirii din propriul cort pentru a înțelege și ameliora situația în alte corturi.
Dar, cine ești tu dacă nu ar fi mulțimea? Cum te-ai comporta? Cum ți-ai exprima gândul(având în vedere că abia ieșit din mulțime poți considera că ai un gând propriu)? Citez pe G. Liiceanu, care la rândul lui citează pe Kierkegaard: Citește în continuare „Tu și mulțimea”

Poteci

Pădurea te împiedică să vezi departe, însă ea te obligă să privești mai aproape, să te concentrezi asupra imediatei proximități și să tânjești, să aștepți ”departele”. Traseul prin pădure e, în definitiv, un act de credință…

Pe creastă, traseul devine glorios, deschis, larg, în contact cu cerul, dar în același timp este și primejdios. Ajuns aici, înseamnă că frica și oboseala sunt depășite, iar tu te bucuri de o poziție privilegiată,  singuratică și aerisită. Aici prinzi din gustul libertății!

img_6025
Creasta masivului Toroiaga (Munții Maramureș) – Culmea Fântâna