Paguba slujirii fără cunoaștere

Slujirea nu este mai importantă decât cunoașterea.
Mulți oameni au teama aceasta că nu au făcut suficient, sau chiar că nu au făcut nimic pentru Dumnezeu, și de aici pleacă dorința de a face mult și de multe ori nesăbuit, neînțelept și ne…cerut. S-a făcut mai multă pledoarie în bisericii pentru latura acțiunii decât pentru cea a cunoașterii. Oamenii au fost și sunt presați de lideri să facă, să fie activi, să ajute” , să mulțumească pe Dumnezeu lucrând pentru El, obosindu-se, oferind, făcând propagandă, judecând, luptând și chiar ucigând, toate din sinceritate, crezând că fac ceva plăcut înaintea lui Dumnezeu. Însăși Hristos remarcă despre acești oameni că ei ,chiar ucigând, cred că fac voia lui Dumnezeu.(Ioan 16:2) Explicația acestei porniri spre acțiune lipsită de discernământ, de înțelepciune o dă tot El în cuvintele imediat următoare: „Vor face aceste lucruri pentru că nu L-au cunoscut nici pe Tatăl, nici pe mine (Isus).” (16:3)
Nu pun la îndoială sinceritatea multor oameni, dar pot să mă îndoiesc de faptul că Dumnezeu le-ar fi cerut să facă una sau alta, ori că El s-ar supăra foarte tare dacă ei s-ar opri un pic din râvna lor, și mai mult mă îndoiesc că El ar rămâne „descoperit” în cazul opririi din activitate a unor „slujitori”. Poate nu ucidem la propriu, dar putem face o grămadă de alte grozăvii crezând că slujim lui Dumnezeu; putem cânta și recita adevăruri ne practicate de noi, putem propovădui principii de care nu ne lipim, putem transmite erezii, erori fatale, putem dezbina, judeca, elimina sau accepta persoane în mod greșit, putem lega sau dezlega, putem ruina credințe, speranțe, vieți, planuri. Toate cu sinceritate, cu râvna dar fără înțelepciune, fără cunoaștere temeinică.
Doamne, ajută-ne să te cunoaștem bine și să acționăm doar în voia și în gândul Tău!

Anunțuri

Nebunia de a gândi cu mintea ta – Gabriel Liiceanu

„Va veni un moment când faptul de a avea propriul tău gând va fi amendat cu o cupă de otravă”.  (pag.59)
-Miezul tare al gândiri lui Socrate este deci că oamenii iau părelnicia lor drept adevăr. (pag.67)
În general, lucrurile se termină prost când gânditorii intră în conflict cu o religie sau o ideologie dominantă. (pag.70)
Nu cumva am obligația morală de a înțelege? Și-atunci, a nu gândi nu este cumva un păcat suveran?(pag.90) Citește în continuare „Nebunia de a gândi cu mintea ta – Gabriel Liiceanu”

Rugăciunea vecinei

În casă e liniște… nu se aude decât ventilatorul laptop-ului pe care lucrez. Deodată, un telefon sună! Nu al meu, ci al unei vecine, care deschide și după câteva reproșuri adresate unei persoane, zice plină de amenințare: ”În fiecare zi mă rog la Dumnezeu să intri cu mașina într-un copac”! Citește în continuare „Rugăciunea vecinei”