Orizont scurt…

Oricât aș încerca, nu pot vedea departe; orizontul îmi este foarte scurt. Dacă însă, mi-aș vedea viața de undeva de mai sus, de deasupra axei timpului, probabil aș fi mult mai liniștit, aș aborda evenimentele cu mult mai multă tihnă. Dar nu pot… Nu-mi rămâne decât să am încredere că Cel care a așezat toate a făcut-o cu o desăvârșită înțelepciune, spre bine, al meu și al lumii, după Cuvântul dat (iar El nu minte). Deci trebuie să cred, să am încredere și să nu uit să fac asta!

IMG_1760

Anunțuri

Zacheu vs tânărul bogat

La doar câteva zile distanța, Isus se întâlnește cu două persoane importante ale Israelului, amândouă foarte bogate. Sunt cunoscuți ca tânărul bogat și Zacheu vameșul. Cerându-i-se să își vândă averea și să împartă banii săracilor, tânărul cu pricina se întristează adânc și se retrage. Renunțase la viața veșnică, însă încă nu pierduse bogățiile.  În contrast, Zacheu pare a nu fi legat de averea sa. Dimpotrivă, el este foarte liber și consideră că este mai necesară o reglare a vieții interioare decât o lipire de avuții, și renunță benevol la jumătate din ea. Asta e prima diferența care iese în evidența între ei: unul lipit bolnăvicios, celălalt liber. Apoi, Zacheu zice ”Dacă am înșelat pe cineva…” Adică el nu era apăsat în cuget de situații clare în care să fi înșelat pe careva, dar nici nu se lăuda sau se încredea în sine, în neprihănirea sa, așa că lasă loc unei posibile erori, în comparație cu tânărul bogat care a afirmat hotărât că a împlinit toate poruncile pe tot parcursul istoriei ce și-o putea aminti. Aceasta e a doua diferență dintre ei: unul mândru de propriile acțiuni, sigur pe neprihănire și dreptate personală, celălalt umil și dispus să își re-evalueze comportamentul, dispus să accepte că este loc de corijări. Astfel a intrat mântuirea în casa lui Zacheu pe când celălalt a plecat nesalvat. Iar Zacheu s-a îmbogățit cu o viața nouă, deplină pe când tânărul (conducător după Evanghelia lui Luca) a sărăcit cumplit.

Ne merge rău!

Vă sună cunoscută afirmația? Cred ca a ajuns un fel de reflex să afirmăm acest lucru, să îl credem și să ne comportăm în consecință. Aceste vorbe s-au răspândit la un moment dat și în poporul evreu, care se îndrepta spre locul promis. Numeri 11:1”După o vreme poporul a început să se plângă în auzul Domnului că-i merge rău…” Reacția Divinității? ” Domnul a auzit şi s-a aprins de mânie”. Două lucruri trebuie să reținem. Primul e că Domnul aude, iar al doilea e că această afirmație poate să supere sau chiar să mânie pe Dumnezeu.

Ce i-a determinat pe evrei să zică asta? Citește în continuare „Ne merge rău!”

Știință vs Credință #1

În cadrul universitar și chiar mai devreme, ideea că știința și Dumnezeu sunt antagonice, aproape că s-a generalizat. Puțini oameni de știință mai au curajul să declare că știința nu explică chiar tot, ori că sunt încă multe semne de întrebare, sau chiar să meargă până acolo încât să spună că studiile științifice indică spre existența unei Înțelepciuni care a făcut ordine și care guvernează prin legile puse în natură. Profesorul Florin Colceag nu se rușinează să pună știința la lucru în cunoașterea lui Dumnezeu.

Cerul roșu…

Despre ce vorbește cerul roșu? Pentru cei mai mulți despre vreme, despre manifestarea  climei locale pentru următoarele ore sau zile. Așa ”citeau” evreii altădată, așa citesc și oamenii de azi. Tâlcuirea antică a cerului roșu suna așa:”Când se înserează, voi spuneţi: «Va fi vreme bună, pentru că cerul este roşu învăpăiat! Iar dimineaţa, spuneţi: «Astăzi va fi furtună, pentru că cerul este roşu întunecat!”(Matei 16:2,3)img_7601p

Isus adresează această întrebare referitoare la cerul roșu unor oamenii care deși vedeau toate minunile Sale, mai doreau un semn, o dovadă grăitoare. Dar ce semn să mai primească Fariseii? De fapt toate cele din jur vorbeau, dar ei erau în căutarea scuzelor pentru necredință și a dovezilor pentru convingeri pe care deja le aveau. Ei nu căutau să cunoască pe Dumnezeu și nici să-l accepte vreodată, așa cum și azi sunt mulți care nu caută având întrebarea, ci caută având răspunsul, dorind doar să și-l întărească. Pentru o astfel de atitudine Dumnezeu nu face minuni, nu oferă dovezi, nu face privilegii. Semnele au fost făcute deja, El s-a prezentat și a făcut-o suficient. Despre ce ne vorbește cerul roșu? Citește în continuare „Cerul roșu…”

7 : 4000

După ce mulțumește și binecuvintează, Isus ia cele 7 pâini și rupe din ele. Cu bucățile rezultate îi trimite pe ucenici să împartă mulțimii-nu mai puțin de 4000 de bărbați, pe lângă care erau un număr nespecificat de femei și copii. Mi-i imaginez pe ucenici, făcând un dute-vino cu coșuri pline, cu capul plecat și îngândurat făcând la nesfârșit calculul 7:4000… Și la fiecare reîncărcare realizau că matematic ceva nu dă bine. Teoretic 7:4000=0,00175. Cam atât dintr-o pâine se cuvinea fiecăruia. Dar pâinea era din belșug, acest 0,00175 era foarte mare, oamenii se săturau, iar împărțirea a dat și rest: 7 coșuri pline de fărîmituri. Adică, restul e mai mare decât deîmpărțitul…
La final, osteniți, plini de acid lactic, și cu spatele rupt de durere (tocmai strânseseră fărîmiturile dintre firele de iarbă) se așează lângă coșuri tăcuți. A fost multă treabă cu 7 pâini. Mulțimea plecase deja iar ei își repetau constant și acuzator întrebarea dinaintea minunii: „Cum vom putea hrăni atâția oameni?”
Învățătorul îi privea apăsat… nici acum nu au înțeles, se gândea la fel de tăcut! Nici ei, nici noi nu am înțeles că purtarea de grijă o are El, că e necesară abandonarea în forța și autoritatea Sa, că El este Dumnezeu și nimic nu e prea puțin sau prea mic pentru El.

Poteci

Pădurea te împiedică să vezi departe, însă ea te obligă să privești mai aproape, să te concentrezi asupra imediatei proximități și să tânjești, să aștepți ”departele”. Traseul prin pădure e, în definitiv, un act de credință…

Pe creastă, traseul devine glorios, deschis, larg, în contact cu cerul, dar în același timp este și primejdios. Ajuns aici, înseamnă că frica și oboseala sunt depășite, iar tu te bucuri de o poziție privilegiată,  singuratică și aerisită. Aici prinzi din gustul libertății!

img_6025
Creasta masivului Toroiaga (Munții Maramureș) – Culmea Fântâna

Who are you? Who is your neighbour?

Un video ce cred că trebuie văzut de toți ”naționaliștii”,  ”exclusiviștii”  și de ce nu apărătorii înfocați ai unei forme religioase. Deci, cine ești și cine stă lângă tine?!
Experiment pe ADN…

La întrebarea cine este fratele meu, răspunsul îl găsești simplu: te uiți în jurul tău!

Paștele florilor

Paștele florilor e mai timpuriu. Data acestei sărbători se calculează mai simplu; de fapt nu se calculează. Ea începe în primele zile mai calde de primăvară, când zăpada încă acoperă firele gingașe de floarea ce vor să învie deplin. Pe la noi, primele care o țin sunt brândușele și ghioceii. Spre deosebire de paștele oamenilor, acestea sunt mult mai liniștite, fără cumpărături, fără aglomerație sau agitație, fără spectacol de petarde. Dar se poartă haine noi…cele mai noi, mai curate, mai parfumate, mai simple.  Citește în continuare „Paștele florilor”