Fără cuvinte

Cucerirea Ierihonului seamānă cu Învierea. Ambele vorbesc despre o trecere de pe un teritoriu pustiu, blesteman, fără viață într-altul al vieții, al binecuvântării şi al belşugului. Aceasta se face trecând Iordanul, trecând prin moarte la înviere, lăsând trecutul şi îmbrățişând viitorul. Trebuie să cadă nişte ziduri, zidurile cetăți „eu”, cetate care nu poate fi cucerită pentru a deveni un teritoriu al lui Dumnezeu decât aşa. Din toată istoria căderii Ierihonului cel mai mult m-a impresionat liniştea, ca atitudine primită prin poruncă, direct de la Dumnezeu. El le-a spus aşa: „Să nu strigaţi, să nu vi se audă vocile şi să nu vă iasă nici un cuvânt din gură, până în ziua când vă voi porunci să strigaţi! Aşadar doar atunci să strigaţi.” Mi-i imaginez pe toți acei oameni războinici, cu armele pe ei, păşind unul după altul, ocolind cetatea fără să scoată un cuvânt. 40.000 de luptători mărşăluiesc într-o linişte sfâşietoare. Se auzeau doar paşi, vântul şi pe alocuri trâmbițe. De ce toată această procesiune în linişte? De ce vroia Dumnezeu ca ei să nu scoată o vorbă? Nimeni! Cred că pentru a medita! Am ajuns la concluzia că orice cuvânt rostit e într-un fel pierdut. Nu mai este al tău, nu te mai roade pe tine, ci zboară oriunde, incontrolabil. Dar prin tācere, orice gând rămâne al tău, al meu. Ne macină, ne răscoleşte, ne expune pe noi nouă, ne înmoaie, ne întăreşte, ne doare şi ne vindecă. Când vorbeşti nu te mai auzi! Tăcerea ți se adresează personal. Tot alaiul acela de oameni mergea apăsat de gând şi împins de promisiune, de speranță. Toate episoadele din pustie se derulau în mintea lor, toate minunile lui Dumnezeu şi toate îndărătniciile lor le vorbea. Era tăcerea dinaintea cuceririi, exact ca tăcerea celor trei zile dinaintea învierii. Ceea ce lipseşte azi cel mai evident omenirii este tăcerea. Este liniştea exterioară sincronizată cu zumzetul interior. E expunerea la gând, la sine, la memorie, la conştiință. La sărbătorile noastre e multă gălagie, care „te fură” de la subiect. Astăzi, după atâtea milenii de la acel eveniment, recomand câteva clipe de tăcere care să se finalizeze cu strigătul biruinței… al biruinței lui Dumnezeu asupra zidurilor noastre. E strigătul învierii! Am vizitat în ziua învieri o catedrala impunătoare cu fast, cu lume multă, cu zgomot prea mult, apoi am găsit liniştea într-o mică capelă pentru rugăciune. Şi acolo am strigat înlăuntrul meu, ca să nu se piardă, un biruitor: „Hristos a înviat”!

Europeanul și Biblia

Prin negarea creștinismului, europenii își neagă în fapt istoria, rădăcinile. Refuză să dea credit unei filozofii care, vrem nu vrem, a construit ceea ce avem astăzi pe acest continent. Iată o declarație frumoasă a lui G. Liiceanu: ”Pentru că a nu ști Biblia este un fapt de incultură crasă pentru un european. Un om care nu cunoaște Biblia nu are acces la alfabetul culturii europene și riscă, de pildă, să se plimbe în marile muzee ale Europei ca pe o plantație de cartofi. G. Liiceanu”

img_7407tx
Biserica OSCAR, Stockholm
img_7404
Biserica OSCAR, Stockholm

Mincinoșii din biserici

Câți mincinoși sunt în bisericile noastre? E destul de simplu (aparent, cel puțin) de aflat. Apostol Ioan scrie: ”Dacă zice cineva: „Eu iubesc pe Dumnezeu”, și urăște pe fratele său, este un mincinos; căci, cine nu iubește pe fratele său, pe care-l vede, cum poate să iubească pe Dumnezeu, pe care nu-L vede?” Această analiză e atât de benefică în primul rând pentru a ne cântări pe noi înșine, dar și pentru a ne lămuri cu privire la ”frații” din proximitate care, cu multă încredere în propria spiritualitate, se declară iubitori de Dumnezeu. După roadele lor, spune scriptura, îi veți cunoaște. După roade te poți cunoaște și pe tine.
Hristos nu vrea să ne amăgim. El ne-a dat un barometru, pentru a ne măsura profunzimea relației cu Dumnezeu.
Să iubim dar!

La închinare pe….munte

În biserica noastră, cei care aleg să meargă la munte, sau oriunde la plimbare în cadru IMG_1266natural sunt puși de multe ori într-o lumină întunecată a judecații grăbite și nemiluite, mai ales dacă o fac duminică(la cei mai mulți fiind și singura zi liberă). Asta deși, numai la ultima slujbă la care am participat, cel puțin 4 imnuri vorbeau despre cât de minunat vorbește creația despre Dumnezeu, și cum ea, reușește să fie un martor iscusit a Celui ce a zidit-o prin cuvânt. Natura este deci o exprimare a gândurilor lui Dumnezeu. Citește în continuare „La închinare pe….munte”

Colina de pe care privești viața

Blocurile și semafoarele devin uneori insuportabile, iar umbra rece a orașului nu-ți mai
permite să privești lucid la tine și la viitorul tău. E prea mare viteza din urbie, iar mulțimea de obiecte și obligații se fixează în fața ochilor, așa că nu mai poți întrezări locul în care te-ai pornit. Aproape că ai uitat de unde ai plecat, și de ce sau unde te-ai pornit… Citește în continuare „Colina de pe care privești viața”

Crăciunul – stil vechi vs stil nou

Pe 7 ianuarie credincioșii ortodocși ai comunității armene sărbătoresc Crăciunul. Dar nu numai ei ci și alte comunități pe stil (rit) vechi fac același lucru(ex: basarabenii).  De unde această diferență între datele acestei sărbători ce are încă mare interes în întreaga lume creștină (sau post creștină – ea fiind treptat înlocuită cu o sărbătoare a familiei și a cadourilor)?  craciunul-pe-stil-vechi

Să le luam pe rând și pe scurt…

a. Bisericile primare, imediat după moartea și învierea Domnului Iisus, sărbătoreau Nașterea (întruparea) pe data de 6 ianuarie (dată ne scripturală dar acceptată de Biserică),
considerând că Botezul Domnului coincide cu Întrupare Sa, El fiind botezat exact la vârsta de 33 ani.  Citește în continuare „Crăciunul – stil vechi vs stil nou”

Morala din Clubul Destin

În vremea aceea au venit la biserică niște oameni și au istorisit despre 29 de tineri care au murit într-un incendiu nemilos și alți 150 au fost răniți, toți participanți la concertul din Clubul Destin. Iar Hristos i-a intrebat, și încă întreabă pe toți cei care au auzit știrea și povestesc despre ea: ” Credeţi că acei tinerii au fost mai păcătoşi decât ceilalţi români, pentru că au suferit aceste lucruri?  Vă spun că nu! Dar dacă nu vă veți schimba gândirea și trăirea, toţi veţi pieri într-un fel asemănător!”

Când oamenii au alergat la Isus să îi spună despre niște oameni care au murit striviți de Citește în continuare „Morala din Clubul Destin”

Omul – dincolo de carcasă

Ori de câte ori acționezi împotriva unui credincios, sau a unui oarecare semen al tău, aceasta îl afectează în mod direct pe Dumnezeu. Greu de crezut!? De exemplu, când Saul a fost oprit din drumul său spre a face rău, Hristos nu l-a întrebat de ce acesta îi prigonește pe oamenii care aleg să creadă în El, ci :”De ce Mă prigonești?” Pe, El, pe Fiul lui Dumnezeu îl prigonea. Într-un alt context, Hristos vorbea despre modul în care oamenii își demonstrează credința, sau credincioșia lor, și îi avertiza: Citește în continuare „Omul – dincolo de carcasă”

Tac câinii…

De vreo două săptămâni(sau cine știe de când…) dau lupii iama la oi! Câinii nu latră; stăpânii sunt prea obosiți ca să se alarmeze. Dar lupii ăștia nu se grăbesc, nu mușcă sfâșietor, ci pun otravă în mâncare și așteaptă. Așteaptă ca oilor să li se tulbure ochii și urechile, așa că ceea ce văd să creadă că-i staul, și ceea ce aud să creadă că-i păstor. Nu înțeleg de ce dorm, de ce tac și câinii; ce-i împiedică să latre?! Cine și cum le-a pus o botnița așa de strâns legată, că nici să mârâie nu reușesc? Sau poate nu latră de teama că, dacă tot nu se aude urletul puternic al lupilor, nici lătratul lor n-o impresiona, și-ar fi prea dezamăgiți de ei; de două ori dezamăgiți. Poate… Oricum, nu latră!

Jurnal – Cracovia

A trecut deja o săptămână de la încheierea unei călătorii deosebite prin sudul Poloniei, prin Cracovia și Oświęcim (Auschwitz). Dacă pe timpul șederii acolo și imediat după aceea gândurile erau grăbite și aglomerate, între timp s-au mai filtrat. Am rămas cu o amintire frumoasă și cu o mai mare prețuire a libertății, a liniștii și a căldurii din modestul  dar binecuvântatul cămin. Cu ce-am rămas în minte după aceste zile? Citește în continuare „Jurnal – Cracovia”