Zacheu vs tânărul bogat

La doar câteva zile distanța, Isus se întâlnește cu două persoane importante ale Israelului, amândouă foarte bogate. Sunt cunoscuți ca tânărul bogat și Zacheu vameșul. Cerându-i-se să își vândă averea și să împartă banii săracilor, tânărul cu pricina se întristează adânc și se retrage. Renunțase la viața veșnică, însă încă nu pierduse bogățiile.  În contrast, Zacheu pare a nu fi legat de averea sa. Dimpotrivă, el este foarte liber și consideră că este mai necesară o reglare a vieții interioare decât o lipire de avuții, și renunță benevol la jumătate din ea. Asta e prima diferența care iese în evidența între ei: unul lipit bolnăvicios, celălalt liber. Apoi, Zacheu zice ”Dacă am înșelat pe cineva…” Adică el nu era apăsat în cuget de situații clare în care să fi înșelat pe careva, dar nici nu se lăuda sau se încredea în sine, în neprihănirea sa, așa că lasă loc unei posibile erori, în comparație cu tânărul bogat care a afirmat hotărât că a împlinit toate poruncile pe tot parcursul istoriei ce și-o putea aminti. Aceasta e a doua diferență dintre ei: unul mândru de propriile acțiuni, sigur pe neprihănire și dreptate personală, celălalt umil și dispus să își re-evalueze comportamentul, dispus să accepte că este loc de corijări. Astfel a intrat mântuirea în casa lui Zacheu pe când celălalt a plecat nesalvat. Iar Zacheu s-a îmbogățit cu o viața nouă, deplină pe când tânărul (conducător după Evanghelia lui Luca) a sărăcit cumplit.

Pescuitul interzis pentru Iuda

Pus în situația de a face rost urgent de ceva bani, Isus îl trimite la pescuit pe Petru. Era pescar, se mișca repede, dar cred că el a fost ales și pus la treabă din alt motiv. Probabil că dacă l-ar fi trimis pe Iuda să aducă banul din gura peștelui, acesta ar fi dat peștele pe dos poate, poate mai scotea un ban, sau ar fi stat toată ziua la pescuit, că doar nu o fi cel cu ban în gură o excepție. Așa că, nu-l alege pe Iuda. Era prea legat de gândul câștigului. Dacă am avea putere să producem la discreție valori monetare, oare ce am face? Cum am abuza de acest lucru? Dacă descoperi un ”pont” din care ies bani frumoși, cât ”storci” de acolo? Când poți spune: ”Ajunge!”? Isus ar fi putut să scoată bani din pești și să dea la toți săracii, la ucenici, la familie, etc. Totuși nu o face! El avea aici alte scopuri, alte căi, alte socoteli. Dacă ar fi să privesc la mine, eu când voi reuși să văd viața, mersul și rostul lucrurilor așa cum Dumnezeu le vede? Mulțumirea, cumpătarea, suficiența materială, când vor deveni trăsături indentificatoare pentru mine?
Cum s-a raportat Isus la bani: Din Matei 17 înțeleg asta:
1. Nu aveau (El și Petru) nici măcar banii de dat la Templu.
2. A dat, deși se pare că nu I se putea imputa ca nu a dat.
3. Deși pare a fi o metodă la discreție, Isus și Petru nu fac rost decât de acea sumă necesară plății taxei, și rămân din nou, descoperiți financiar.
4.Nu știu dacă sunt capabil să ma raportez acum, așa, la valorile materiale…