Legalizarea furtului

Se iese în stradă în număr mare pentru că interesele perfide ale unor „aleși” caută legalizarea unor hoții în raport cu legea normală. Ei doresc, și pe lângă ei câți alții, să legalizeze hoția. Ei bine, dacă furtul, până la un plafon valoric dat, ar fi legalizat, ce aș face eu? Tu ce ai face? Acoperit de lege, aș fura? Niște oameni au întrebat pe Isus dacă e „legal” divorțul, iar El a spus că Dumnezeu a intenționat să Nu accepte această practică,la care ei au argumentat cu faptul că Moise a dat voie ca bărbatul să dea o carte de despărțire(Moise era cel mai important învățător, prooroc și aducătorul legii, deci putea și trebuia să fie ascultat). Isus însă le zice:” Din pricina împietririi inimii voastre v-a dat voie să faceți așa!”
Revenind la întrebarea de mai sus, dacă s-ar aproba prin legi de stat acțiuni care sunt acceptate „nelegiuiri” undeva în cel mai ascuns loc al conștiinței mele, ce aș face? Aș folosi portița, aș specula momentul, sau mi-aș păstra conștiința curată, călcând pe pornirea de moment spre biruința sinelui? Îmi amintesc de filmul „The purge”. El pune în scenă o societate în care 364 de zile nu ai voie să faci rău, dar o zi pe an ai dreptul sa faci orice, oricum, totul fiind legal: ”12-hour period in which any and all crime is legalized”. Un fel de România propusă de guvernanții noștri. Iar ziua aceea duce la crime de o cruzime greu de imaginat. Ce aș face eu dacă mi s-ar da șansa legală să mă răzbun, poate chiar pe oamenii împotrivă cărora strig în stradă? Dacă aș avea voie să copii la un examen, sau să plagiez o lucrare științifică/artistică, sau să mă sustrag de la anumite responsabilități, cum aș acționa? Legea îmi permite, dar sunt conștient că fac rău cuiva… adorm sau rămân treaz? De fapt, cine mă oprește sau mă pornește în acțiunile mele? Unde și care este reperul meu moral, etic? Gabriel Liiceanu vorbește despre o ”conștiință manipulatoare” în inimile fiecărui individ, conștiință care însă, poate fi sugrumată, înghesuită în întuneric, ignorată. (http://www.contributors.ro/editorial/cine-ii-manipuleaza-pe-manifestan%C8%9Bi/). Biblia vorbește și ea despre o ”înăbușire a adevărului din inimi”, adică a conștiinței(Romani cap.1). Deci, ea, conștiința nu moare efectiv, definitiv, irevocabil, ci este scoasă din uz, este ignorată, redusă la tăcere, de o ispită puternică de a corupe, de o oportunitate de a rezolva ”altfel”.
Dar dacă în poporul nostru încă sunt oameni care nu au pierdut contactul cu conștiința și ei se fac vizibili, înseamnă că mai este șansă, înseamnă că această națiune încă nu a murit, chiar dacă cel mai adesea sunt puși în reflectoare ”cei morți”. Chiar dacă s-ar legaliza furtul, să nu fii de acord cu el!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s