7 : 4000

După ce mulțumește și binecuvintează, Isus ia cele 7 pâini și rupe din ele. Cu bucățile rezultate îi trimite pe ucenici să împartă mulțimii-nu mai puțin de 4000 de bărbați, pe lângă care erau un număr nespecificat de femei și copii. Mi-i imaginez pe ucenici, făcând un dute-vino cu coșuri pline, cu capul plecat și îngândurat făcând la nesfârșit calculul 7:4000… Și la fiecare reîncărcare realizau că matematic ceva nu dă bine. Teoretic 7:4000=0,00175. Cam atât dintr-o pâine se cuvinea fiecăruia. Dar pâinea era din belșug, acest 0,00175 era foarte mare, oamenii se săturau, iar împărțirea a dat și rest: 7 coșuri pline de fărîmituri. Adică, restul e mai mare decât deîmpărțitul…
La final, osteniți, plini de acid lactic, și cu spatele rupt de durere (tocmai strânseseră fărîmiturile dintre firele de iarbă) se așează lângă coșuri tăcuți. A fost multă treabă cu 7 pâini. Mulțimea plecase deja iar ei își repetau constant și acuzator întrebarea dinaintea minunii: „Cum vom putea hrăni atâția oameni?”
Învățătorul îi privea apăsat… nici acum nu au înțeles, se gândea la fel de tăcut! Nici ei, nici noi nu am înțeles că purtarea de grijă o are El, că e necesară abandonarea în forța și autoritatea Sa, că El este Dumnezeu și nimic nu e prea puțin sau prea mic pentru El.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s