Renovări – se dă cu var!

O lucrare foarte bună! Dar numai dacă e făcută la finalul altor pași: curățat, îndepărtat ciuperci, îndreptat, șlefuit, etc. Iar varul, la final încununează munca și o face prezentabilă. Din păcate, se practică mult o văruire superficială, ieftină, mulțumitoare și foarte păguboasă. Se dă cu var pe deasupra. Nu ne punem prea mult mintea cu ce se ascunde sub pelicula de var. Ar lua prea mult timp să facem o lucrare serioasă, ar fi prea scump, iar la statistici nu dă bine. Numărul, culoarea, imaginea, mirosul… astea contează. Dar un pic dacă zgârii peretele, iese la iveală mizeria de dedesubt. Morminte văruite, așa îi numea Isus pe astfel de oameni. Frumoși, albiți pe dinafară, dar dacă le deschideai gura, dacă apucai să privești în interior găseai doar întuneric, miros greu de cadavru (propriu și a celor uciși prin purtarea lor). Vremurile devin și mai tulburi, iar unora nu le mai este rușine nici să își etaleze gunoiul. Au renunțat și la var. Ba chiar, mucegaiul a luat locul varului și e prezentat ca ultimă și ingenioasă metodă decorativă, cu priză destul de mare la public.

”Morminte văruite” –  ce imagine!!! Oare astăzi cum ne-ar zice?

Oricum, Isus a avut și are încă puterea să curățe deplin: interior și exterior. El nu dă cu văr. El face toată ființa nouă, apoi o îmbracă în haine albe, strălucitoare.