E cer senin. Se anunță un apus de soare plin de culoare. Văile încărcate de zăpadă așteaptă momentul pentru a se mai înveseli, măcar pentru o clipă. Iarba uscată s-a înroșit și tremură ușor în adierea unui vânt blând. Dar eu nu văr aproape nimic… Leațuri puse înaintea ochilor mei îmi obturează vederea și îmi frâng bucuria. Cine și de ce le-a bătut în cuie grele? Oare eu? Alții? Un foc le-ar mistui și aș fi iar liber. Liber să văd iar cerul, pădurea, soarele, căprioarele.

img_9374

Reclame