Coroana

Câte ploi suportă pe umeri
Câte vânturi acceptă cu șuier
Câte nopți pe sub ceru’nstelat
Câte amiezi cu aer uscat…

Pe toate le treci, cu demnă purtare
Și aștepți liniștit ziua în care
Coroana ta imensă, răsfirată
De lumea întreagă va fi admirată.

Coroana! Pentru ea luptele-ai dat
Pentru ea de toate-ai răbdat
Iar acum, când ea e  bogată
O lași de brumă să fie pictată.

Culori, zeci, sute sau mii
Se prind de frunzele`ți încă vii
Iar foarte curând, contrar rațiunii
O lepezi…coroana o cedezi țărânii

Ce gest de smerenie sfântă
Ce dovadă de imagine frântă
Ce lecție pentru noi, omenire
Ne dai, pomule, prin a ta ofilire…

Coroana! E lauda, e slavă ta mare
Ce-o proșterni liniștit la picioare
Să fie pământului hrană și învelitoare,
Iar noi să`nvățăm cum se moare…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s