Săpânța – cimitirul cu glas

E atât de bine cunoscut acest cimitir ca „cimitirul vesel”. Tocmai l-am vizitat, însă veselia parcă nu o puteam regăsi nicăieri, nici pe monumentele realizate întru amintirea celor trecuți şi nici pe chipurile celor care treceau pe aici…spre trecere. Până la urmă, moartea nu are cum să fie motiv de haz, de veselie. Dar iată că poate grăi… Cimitirul acesta ne spune prin imagine şi cuvinte că absolut toți vom trece: medici, cerşetori, profesori, dulgheri, bătrâni sau feciori. Vârsta sau meseria nu contează. Nici religia sau averea. Rămâne scris, spre deosebire de alte cimitire, ce ai făcut şi cum ai terminat. Asta mi s-a parut cel mai interesant… descrierea momentului şi felului morții. Clipe de cotitură ireversibile, fără putință de a fi „reluate”. Unul tocmai a terminat şcoala, unul numai ce şi-a luat permisul, altul ajuns la zile multe, dar nesătul de ele, o tânără lovită de maşină şi tot aşa. Fiecare din ei a fost, a vrut, a visat, a zburat mai lung sau mai scurt şi s-a stins. Povestea lor te trezeşte. Timpul trece oricum, dar nu e oricum cum trece! Prețuieste viața, nu irosi momentele!
Săpânța vorbeşte!

20160801_105508

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s