Mi s-a pus în față un drum și am fost pus într-o căruță. Drumul e lung, e în cea mai mare parte necunoscut, dar e un drum prin care descopăr și mă descopăr. Deși uneori viteza cu care merg e amețitoare, senzația este că prea greu, prea lent, prea superficial reușesc să cunosc. Ce știu însă e că această căruță nu e a mea, nici caii ce trag la ea. Am să o dau înapoi proprietarului sau, poate o voi păstra… Am grijă zilnic de ea. O repar, o ung, o spăl, o decorez, o las să se odihnească. Toate intevențiile mele asupra-i le fac cu bucuria de a o avea, dar și cu o resemnată liniște că o voi returna. Câte văi voi putea coborâ, câți munți voi putea urca, câte ploi o vor bate, sau cât soare o va usca nu știu. Oricum mă bucur de fiecare culme, de fiecare curbă, de praful pe care îl ridic în drum. Ce bine că am căruța asta!

Anunțuri