De-a lungul istorie, aproape toate culturile, regimurile, religiile au visat la formarea omului perfect. Însă omul, oricare ar fi el, nu este capabil de un comportament desăvârșit, fără greșeală. Orice filozofie, ideologie, gândire care se hazardează să afirme că a găsit soluția construirii acestui om, se păcălește grosolan. Ne păcălim sperând că vom găsi persoane perfecte, sau că noi înșine am putea deveni astfel. Acesta este adevărul dovedit deja de scurgerea anilor. De aceea iertarea, îngăduința, acceptarea sunt ingrediente absolut necesare existenței normale a relațiilor interumane. În aceste condiții, nu resemnarea este soluția, ci strădania zilnică și personală de a deveni mai buni, mai ”frumoși”, împletită cu mulțumire, acceptare și iubire! Fără aceste atitudini față de propria persoană și fată de ceilalți, nu vom avea alt deznodământ decât continua frustrare, nevroză și teamă.

Omul perfect? Încă un mit!

Relația perfectă? O stare posibilă prin condimentarea ei cu sinceritate, îngăduință, curăție, dragoste și din nou, acceptare!

Anunțuri