Pâine și gem de căpșuni

Cartierul Ferentari. Într-un magazin înghesuit, cu ușa vopsită în albastrul vremurilor de mult apuse, intră un adolescent încălțat în șlapi(deși e iarnă) și îmbrăcat într-un capot mov, cu gluga trasă peste un fes în dungi. Sub braț ținte o pâine ambalată în nailon.

– Gem de căpșuni aveți, întreabă cu glas stins?

– Nu avem, răspunde vânzătoarea, după care enumeră alte câteva sortimente chinuind-se să citească pe borcanele așezate pe un raft înalt.

Iese din magazin, trece stradă în grabă și intră să încerce din nou, la un alt vânzător. După o tură printre rafturi ajunge la casa de marcat, de data asta având în mână și un borcan mic. Înainte de a plăti se oprește în fața unui aparat. Jocuri… Stă mult pe gânduri acolo. Măsoară de câteva ori instrumentul în care poți introduce fisele, și cu ceva noroc poți scoate mai multe. Nu e decis… Șederea lui prea lungă devine suspectă uneia dintre vânzătoare care începe să-l supravegheze. În cele din urmă, adolescentul decide…introduce câteva fise în aparat. Apasă câteva butoane cu mișcări tot mai repezi. După doar câteva clipe apare pe chipul lui atitudinea unei dezamăgiri pe care o prevăzuse oarecum. Tace. De acolo se duce din nou la rafturi, trece pe lângă casa de marcat și iese fără gem. A rămas cu pâinea…

Dependențele, obsesiile, ”lucrurile care ne stăpânesc” ne pot lăsa viața fără gust!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s