Uitarea, o boală nouă

Hristos alege să vorbească la un moment dat oamenilor printr-o parabolă în care personajul cheie este un administrator risipitor și în același timp șiret, vizionar, oportunist, iscusit(Luca 16:1-13). Ce a apreciat chiar bogatul pentru care muncea el, era iscusința, dibăcia cu care administratorul și-a făcut zile bune imediat după ce a fost amenințat cu demisia. A micșorat datoriile celor pe care i-a chemat la birou spunându-și: ”mă vor ține minte și mă vor primi în casele lor!” Părea foarte sigur pe acest plan, iar stăpânul său a părut la fel de impresionat de idee. Pe atunci nu se uita…

Din păcate însă, pusă azi în exemplu, această pildă aproape că nu ar mai avea înțeles, relațiile umane pierzând de atunci foarte mult din importanța lor în viața comunității și a individului. Toți suntem înlocuibili, uitabili, buni doar cât putem aduce un câștig așa cum sunt bateriile de lanterna. Într-o perioadă cu atât de multă informație disponibilă, dar cu o atât de serioasă pierdere de memorie, resimțită și la nivel interuman, cine și-ar mai aduce aminte azi că i-ai iertat o datorie, sau că într-o zi mai sumbră i-ai dat un impuls, sau că l-ai vizitat la spital, sau că i-ai scris un mesaj edificator, sau ca i-ai pus mâna pe umăr când acesta era căzut, fără tonus? Aproape că e riscant să crezi acum că investind în oameni, își vor aminti de tine. E o investiție aproape falimentară în termenii existenței primare. Și nu o scriu acestea speculând, ci având demonstrația a cel puțin unui bun prieten care trăiește această ”neîmplinire” a pildei. Poate chiar tu ai simțit asta…

Cât despre tine, tu mai ții minte cine te-a ajutat, cine te-a învățat, cine ți-a zis vorba aceea care ”te-a făcut om”, cine a luat de la stăpân și ți-a dat ție cu riscul de a-și pierde slujba, cine a acceptat o pedeapsă în locul tău, cine s-a făcut de râs ca să scapi tu basma curată? Ei, dacă îți amintești, mai salută-l, mai întreabă-l de sănătate. Parabola nu a fost expusă doar pentru a sugera să fii înțelept și să învestești în viitorul tău investind în oameni, în relații, ci și pentru a ne aminti că uitarea e o carență, e un handicap, un defect de funcționare.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s