Lutul viu

Fără de apă nici pămânat nu eram

Ci doar praf… fire de praf aruncat

Fără un loc, ci de vânturi amare purtat

Într-un prea rece-ntuneric hoinăream.

 

Dar m-ai legat într-un boț de lutlut

Minuscul în spațiul ce nu-i măsurat.

Cu formă, mișcare și duh m-ai creeat,

Sunt cel mai frumos lucru de Tine făcut!

Apoi, chiar de m-ai privit cu plăcere

Ți-ai dorit să faci mai mult de atât

Și suflând din nările Tale al duhului vânt

M-ai împodobit cu viață, cu-a gândirii putere.

 

Dar n-am știut și nici n-am crezut

Că încercând în slavă mai mult să înhaț

Înfășura-voi pe mine al morții greu lanț

Ce iarăși în fire de praf m-a desfăcut.

 

Îmbrăcând aceeași haină a lutului greu

Simțind povara și lupta din sufletul frânt

Călcând cu tălpile pe-același rece pământ

Ai venit Tu, în același chip cu al meu.

 

Ai simțit toate atacurile morții haine

Și în trup și în suflet ai fost greu apăsat,

Puterile întunericului `napoi nu au dat,

Ai lăsat întreaga povară pe Tine.

 

Tu lutul dintâi la locul din urmă te-ai pus,

Pe crucea din deal ai vărsat sânge și apă

Din moartea-ți întreagii lumi oferind eterna viață

Și din coborârea Ta deschizându-ne drumul în sus.

 

Și acum, cu ce cuvinte da-voi slavă

Ție lutul care în fire de praf s-a făcut

Pentru ca eu din tine să fiu renăscut?

Cu ce cuvinte voi putea să-ți dau slavă?

(versuri Ciprian Ș)

Anunțuri

Un gând despre „Lutul viu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s