Ce stați și vă uitați în sus?

Credința creștină susține că tot ceea ce s-a întâmplat în istorie și tot ce urmează au un singur obiectiv: reinstaurarea Teocrației, sau a Împărăției lui Dumnezeu. Dar, oare în contextul actual al unei Europe frământate de amenințările teroriste, când granițele par a se închide, când se poartă atâtea negocieri pe teme economice și de pace, când lumea își pierde sentimentul de siguranța, de speranța de viața, de liniște pentru ei și mai ales pentru copiii lor, ne mai putem gândi la un astfel de subiect? Câți oare dintre cei care încă au curajul să se declare creștini în pofida faptului că identificarea cu acest statut a devenit aproape o rușine socială (pentru că aproape toată lumea științifică derâde o astfel de abordare a lumii, pentru că așa zis ”pacifiștii” îți pun mână în gât ca să nu vorbești și să trezești vreo stare de remușcare sau teamă de ”Nimic” în inima altora, pentru că liberalii nu pot accepta oameni care își stabilesc limite de comportament, pentru că apărătorii drepturilor omului și al copiilor prin atitudinile lor tocmai aceste drepturi le încalcă, etc), mai acționează în așteptarea unui astfel de deznodământ istoric: întoarcerea lui Hristos pe nori?!

Cu siguranță că dacă experiența descrisă de doctorul Luca în Faptele Apostolilor a fost reală, aceasta a marcat pentru tot restul vieții pe cei implicați. Stăteau de vorbă cu Învățătorul lor, cel care fusese îngropat și spre mirarea lor, după trei zile era iar cu ei, și acesta este ridicat la cer și ascuns de un nor. Iar ei, au rămas așa, blocați, cu bărbia ridicată, cu ochii tulburați și înlăcrimați, cu inimile confuze… Ce să mai facă de acum? Dar au coborât niște îngeri și le-a zis: „Bărbaţi galileeni, de ce staţi şi vă uitaţi spre cer?! Acest Isus, Care a fost luat în cer de la voi, va veni în acelaşi fel în care L-aţi văzut mergând spre cer.“ Auzind aceste cuvinte, ei au plecat și s-au apucat de treabă, dar tot ce făceau era în virtutea ultimei imagini: aceea a Învățătorului înălțat la cer și a îngerilor cu mesajul ce promitea o revenire. Zi de zi, în mintea lor stăruia acestă așteptare, dar nu privind subit spre cer ci lucrând, mărturisind și rugându-se.

Astăzi, după atâtea veacuri trecute, mai are putere mesajul acela? Mai are credibilitate? Mai e cineva în Europa care muncește aruncând din când în când câte o privire spre cer, să vadă de nu cumva se întoarce El?

Dar eu…ce aștept? Cu ceea ce fac, în ce perspectivă așez acțiunile?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s