Re – naștere

Salvarea vine prin renaștere, spunea Învățătorul. Iar Nicodim, bătrânul înțelept, se mira: cum să te naști din nou? Răspunsul era: „din duh”, sau în duh – adică printr-o schimbare a minții. Iar aceasta e extrem de dureroasă. După ce ai clădit o viață întreagă pe un crez, pe o idee, pe un ”proiect” să te vezi pus în fața necesități de a te metamorfoza nu e chiar simplu.

Iată ce scrie G. Liiceanu:”Proiectul este în fond pariul meu existențial, miza pe care o azvârl înaintea mea și din care îmi fac reper și îndreptar de conduită. Or, câți oameni sunt apoi dispuși să recunoască faptul simplu că matca în care și-au așezat viața sau o parte a ei nu a fost cea mai bună? Că proiectul care le-a reglementat viața a fost greșit și că datorită lui viața lor este un eșec?”.*

Uneori ne punem sau suntem puși în fața acestei decizii: fie renaști și te doare cumplit(durerea nașterii cum spunea apostolul Pavel), fie din mândrie, teamă, sau încăpățânare continui pe același drum găunos. Dacă nu renaști atunci când ai avut ocazia, e ca și cum ai merge cu moartea pe tine, mâncând din tine, ca omul ce își poartă lepra. Și totuși unii au ”puterea” să meargă așa mai departe, pentru că renașterii îi este necesară o putere și mai mare…puterea de a muri. Poate la asta s-a referit Învățătorul când a spus că cei care vor să își păstreze viața o vor pierde, iar cei care acceptă sa o piardă o vor câștiga. Cei de făcut? Să mă depărtez de mine, de ideea mea, de crezul meu și să privesc spre ele, spre viața mea cât de obiectiv pot. Să am curajul să mă auto analizez, să cântăresc efectele ideologiei mele în viața mea și în viața celor cu care am contact. Să am curajul și înțelepciunea de a mă îndoi din când în când de mine. Să am curajul să o iau de la capăt, să îmi recunosc greșelile, blocajele, erorile, să vreau să îmi acord o nouă șansă mie dar și celor pe care îi influențez. Să mă expun dureri (re)nașteri!

Închei cu întrebările unui prieten: „Te-ai născut? Când te-ai născut? Ai asistat la propria (re)naștere?” S. Piscuc

* Gabriel Liiceanu – Despre Limită – pag.99 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s