La porumb

Încă nu s-a ridicat roua, câinii latră, tractoarele își turează motoarele, satul a pornit la viață. Zi frumoasă de început de octombrie. La picioarele mele se alintă un motan ieșit dintre rânduri, unde probabil a vânat șoareci. Soarele se înalță scurtând umbrele; razele devin tot mai calde, iar foșnetul strujenilor a rămas același din copilărie. Sunt în grădină, la strâns porumbul. Având în mine liniștea acestui loc parcă uitat de timp, merg fără grabă, de la o plantă la alta să-i caut și să-i culeg rodul. Rândurile de porumb se termină sub un nuc bătrân. Fac o pauză aici, spărgând câteva nuci și delectându-mă cu miezul lor dulce. Prin sat, departe, se aud alți câini lătrând și o mașinărie cu motorul chinuit, dar păsările ascunse prin tufișuri încearcă să acopere prin cântul lor aceste zgomote. Un cocoș a început să-și semnaleze prezența. Sunetul specific momentului când rupi un știulete devine tot mai puternic…se apropie și fratele meu pe rândurile luate în grijă. Lipsește totuși ceva… bostanul, mare și divers colorat, pe care altă dată îl căram veseli și-l așezam cu atenție lângă snopi. Era o completare firească a imaginii de toamnă în gradină. De sub nuc, facem cale întoarsă pe alte rânduri, povestind de toate. Vecinii au ieșit la cules mere; se aud gălăgios cum sunt puse în gălețile de plastic. Dar nici un sunet nu exagerează. Toate sunt reglate parcă de la un pupitru cu butoane bine gestionate. Cam așa arată, o zi în gradină, la porumb…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s