Din frageda copilărie am fost fascinat de acest astru ceresc, pe care îl urmăream cu interes și uimire. Mă bucuram și încă ma bucur de frumusețea și liniștea pe care o inspiră, de lumina pe care o reflectă pe timpul nopții, de formele de relief vizibile cu telescopul sau cu o cameră foto cu un zoom mare. E frumoasă la orizont, când are culori mai vii și diametrul aparent mai mare, e enigmatică când abia o zărești printre crengi, e măreață și curajoasă în nopțile cu ”lună plină”. Ne arată mereu aceeași față (așa cum și noi ar trebui să arătăm semenilor noștri), iar fiecare privitor probabil a ”desenat” în mintea lui o imagine diferită din umbrele și luminile expuse. În jurul ei, ne-am adunat și cu familia. Mama mă sună sa-mi zică ce frumos se vede din curtea casei, cu Cristi am ieșit în nopțile reci să o admirăm prin telescop, iar cu Ionică desenăm. Împreuna am descoperit acolo fata jucăușă cu șapcă, ghiozdan și o minge. Astăzi am aflat și despre alte interpretări ale acestor umbre, la fel de plauzibile și frumoase. Fiecare, vede ceva, deși acolo sus e un singur model. Imaginea preluată de pe wikipedia prezintă unele variante, iar imaginea mea e și interpretarea mea(noastră, a casei).

Tu ce vezi?200px-Man_In_The_Moon2 girlmoon

Anunțuri