Parfum sau miresmele din drum

Mașina mea nu e dotată cu aer condiționat, așa că am călătorit azi până la Iași și înapoi cu geamurile deschise larg. La întoarcere eram singur în mașină, așa că am dat drumul la muzică și mă simțeam aproape ca pe motocicletă, liber, datorită curentului. Dar curentul de aer ce intra în mașină, aducea cu el atâtea mirosuri, mai plăcute sau mai puțin plăcute. Miresme le-am zis eu. În oraș mirosea a bitum, a șosea…se și vedea cum se ridică de pe șosea un abur, un aer caaaald. Mai încolo, pe lângă o bucată de pășune proaspăt cosită mirosea a fân. La un moment dat mirosea intens a grâu, Lanuri de o parte și de alta a drumului iar în mașină miros plăcut de grâu. Într-un sat mirosea a fum, dar un fum care nu deranja…ceva lemn a fost ars și poate niște paie… Și câte alte am mai simțit. Dar trec de la mireasma lor, la a mea. Dincolo de parfumul pe care îl folosesc, e o mireasmă care interesează mai mult. Scripturile spun despre credincioși că ”noi suntem, înaintea lui Dumnezeu, o mireasmă a lui Hristos…”! Parfumul tău, al meu se simte de la distanță. Din mașină, de pe ultimul rând într-o sală, de la intrare în magazin… Nici nu știi când cineva ”te miroase”…Oare, ce mireasmă aduc? A cine miros? A ce? Uneori e greu să îți conștientizezi propriul parfum; dar ce simt ceilalți? Unde le fuge gândul când ”mă adulmecă”?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s