Moartea, privită altfel…

Pe celălalt blog, aveam un articol în care vorbeam despre viață, ca un privilegiu. Aici, acum, fără a nega cele scrise inițial, vreau sa vorbesc, inspirat de A. Pleșu, despre moarte ca un privilegiu. Vreau să-l citez: ”Mă tulbură să știu nu că eu mor – în definitiv, o merit – ci că moare toată lumea, chiar și persoanele cele mai neinteresante… Experiența morții mi se pare atât de pasionantă, atât de sublimă în conotațiile ei metafizice, încât mi s-ar fi părut normal să nu fie la îndemâna oricui. Or, toată lumea moare”.

Ei, pentru om, oricare ar fi el, moartea este o trecere din expresia limitată pe care o are aici, în trup, într-o altă expresie, fără toate barierele impuse de legile fizicii materiale. E o eliberare spre cunoaștere, spre călătorie dincolo de gravitație, spre desăvârșire a ființei. E o punere față în față cu lumea spirituală, cu îngerii și heruvimii, cu istoria, cu cei care au fost și care sunt, e o prezentare înaintea Tronului, e o lepădare de putrezire, de timp, de foame… E, cred, o întâlnire cu noi, cu ceea ce ne definește de fapt, o privire în oglindă fără a mai avea mahramă de pe ochii cărnii.

Mulți oameni au murit așa, cu această viziune, și au murit bine!

Astăzi am privit un trup în sicriu, dar pe el, omul, l-am văzut liber…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s