Reflexii și reflecții la Colibița

Colibița e locul în care, dacă atmosfera e liniștită,  luciul apei se confundă cu cerul.  Imaginea seamănă cu dorința Domnului Isus, exprimată în rugăciunea domnească, prin cuvintele ”facă-se voia Ta, precum în cer așa și pe pământ”. Dumnezeu a visat un pământ pe care să locuiască slava Sa, unde tot ceea ce a creeat, în armonie cu acțiunea oamenilor, să semene a cer, a rai, a Dumnezeu. Iar la Colibița, cel puțin în acest weekend prelungit am avut parte de o demonstrație vizuală a acestei gândiri. Apa îmi prezenta cerul! Însă nu doar apă, ci și simfonia greierilor, cântecul păsărilor, foșnetul frunzelor, pleoscăitul vâslelor, trosnetul lemnului ars, picurii de ploaie, șoapta oamenilor care aluneca seara târziu pe lac.

Fă din viața ta o Colibiță, un loc în care alții să vadă cerul, iar dacă nu știi cum să faci asta, tragi o fugă până la lac și stai liniștit pe mal până când vei înțelege…

Această prezentare necesită JavaScript.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s