Tocmai m-am întors de la o repetiție de cor, unde nu mi-au ieșit toate notele așa cum ar fi trebuit. E greu să faci acordul perfect cu toți, și poate prea des cu tine însuți. Viorile, sau orice alte instrumente, trebuiesc foarte bine acordate, și apoi mânuite cu dibăcie de profesioniști pentru a nu apărea sunete false, dezarmonice. Oricum, omul este capabil să creeze multe sunete plăcute, dar trebuie să recunosc că, și foarte multe sunete obositoare, iritante, înfiorătoare chiar.

Natura însă, surprinde… Cel puțin eu, am fost curios de o vreme să ascult cântul de păsări și să văd, să simt vreo notă care să sune fals, care să îmi pară ”ieșită din simfonie”. NIMIC! Sunt atâtea specii în zonă, și încă nu am auzit cântec în dezacord, pasăre care să sune ”fals”, care să deranjeze. Mai mult, vântul, tunetul, susurul pâraielor sau vâjâitul cascadelor, toate contribuie la aceeași frumoasă melodie, în același desăvârșit acord. Cine le-a învățat? Cine le-a acordat?

Oh, ce contrast este între acestea și strigatul omului, forfota autoturismelor, urletul drujbelor…

Dincolo, se anunță un cântec nou, în condițiile unei existențe fără urmă de greșeală. Un acord desăvârșit… Oare cum va suna?!

Anunțuri