Pedeapsa fugarului

Oamenii au căutat mereu variante cât mai crude de pedeapsă, așa încât să apese greu pe cei care au ajuns să fie condamnați. Pedeapsa capitală, pedeapsa cu moartea e varianta extremă, practicată încă în multe locuri. Vorbind despre tortură, fie ca pedeapsă, fie pentru a culege informații sau a intimida, istoria a adunat modele groaznice în această direcție. Am fost la o expoziție cu tema asta, și am zis că nu mai calc degrabă… Cele mai multe, deși afectează și sufletul, se aderesează trupului.

Îmi amintesc că, citind despre Cain, pedeapsa acordată lui mi s-a părut cea mai grea, mai cumplită. El a fost condamnat astfel: ” pe pământ vei fi un pribeag, un rătăcitor.” Ce trist, să fii o viață fugar, rătăcitor, fără o casă, un loc al liniștii. Dar citind astăzi prin Ezechiel am aflat o pedeapsă mai cruntă. Dumnezeu se adreasează Tirului cu multe pedepse printre care una e aceasta: ”te voi pogorâ în singurătăți veșnice!” Ce poate fi mai greu de suportat, mai trist, mai infricoșător decât, singurătăți veșnice!?!?

Dumnezeu, nu cred că are intenția ”torturii”, dar pedepsește, iar pedeapsa Lui poate fi mult mai grea decât cea a oamenilor.  De aceea și zice: ”Nu vă temeți de cei care pot ucide trupul, dar apoi nu mai pot să facă nimic, ci temeți-vă de Acela care poate să piardă și trupul și sufletul!”

Teama de Dumnezeu ne scapă de orice pedeapsă!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s